joi, 12 ianuarie 2017

În atenția noului guvern - o propunere de strategie de guvernare pentru telecomunicații

4. Administrarea activelor de telecomunicații ale statului

România deţine operatori de telecomunicaţii, fiind repezentată în administrare de diferite ministere: Telekom (RomTelekom, Cosmote), Radiocomunicaţii, administrate de către MCSI, Telecomunicaţii CFR administrată de Ministerul Transporturilor, sau Teletrans care aparţine de Ministerul Energiei. MCSI mai are în portofoliu și Poșta Română. Administrarea acestor active a fost o problemă în aproape toate guvernările: rezultate financiare nu prea bune, poziţii de piaţă slabe, scăderea valorii de piaţă, etc. Noua guvernare ar trebui să reconsidere modul în care administrează aceşti operatori pentru a-i transforma în competitori puternici pe o piaţă tot mai competitivă şi matură.
 
1. Mărirea valorii de piaţă a operatorilor de telecomunicaţii
Ministrul ”telecomunicaţiilor” ar trebui să aibă în vedere mărirea valorii de piaţă a operatorilor RomTelekom (Telekom), Radiocomunicaţii, etc., pe care statul român îi deţine. Valoarea de piaţă a unei companii reflectă calitatea procesului de administrare, prestaţia administratorilor. In ţările cu economii de piaţă, poate cel mai important rol al administratorilor unei companii este să-i crească valoare de piaţă, fiind demişi daca nu reuşesc. Valoarea de piaţă este, deci, o măsură a calităţii reprezentării statului în administrarea acestor societăţi, rezultatele de până acum cerând o abordare profesionistă. În consiliul de administraţie (RomTelekom, Cosmote, etc.) statul român ar trebui reprezentat de cei mai buni experţi, specialiști, personalități chiar, capabili(e) să înţeleagă afacerea şi industria şi să aibă o viziune asupra acesteia şi a strategiei de dezvoltare. La o mare companie precum (Rom)Telekom, o personalitate precum Daniel Dăianu, pentru a da doar un exemplu. O valoare de piaţă mare înseamnă un operator cu o poziţie puternică pe piaţă şi încasări mari la vânzarea acestuia. Finanțarea dezvoltării afacerilor, care a afectat negativ evoluția din ultimii ani a unora dintre operatori deținuți de statul român, ar trebui să fie, deasemenea, luată în considerație cu prioritate.
  
2. Listarea operatorului Telekom/RomTelekom
În toamna anului 2013, guvernul României începea a patra tentativă pentru a vinde pachetul pe care statul român îl mai deținea în operatorul RomTelecom, 45,99%, după alte trei tentative eșuate în 2005, 2008 și 2010. A fost angajat consilierul juridic (Bulboacă și Asociații), a fost angajat și consorțiul (Swiss Capital, UBS,Mușat și Asociații, BT Securities) care să realizeze vânzarea pachetului. Până în august 2014 și apoi finele anului 2015 acest consorțiu trebuia să fi prezentat o propunere pentru vânzarea optimă (maximizarea valorii) a pachetului - listare la bursă sau vânzare directă, fuziune RomTelekom - Cosmote înainte de vânzare. Până acum nimic!. Cum consorțiul angajat cu vânzarea pachetului avea tot interesul să-l vândă pentru a-și încasa onorariul, se pare că guvernul se desparte greu de participația pe care o deține în RomTelekom. Este adevărat că nici condițiile nu sunt cele mai bune și mă refer mai ales la performanțele operatorilor.
Ar trebui reluată listarea operatorului RomTelecom/Telekom, selectarea consultantului fiind deja făcută. În paralel ar mai putea fi făcut ceva, pentru mărirea valorii de piaţă a operatorului. 
Reluarea procesul investițional înainte de listare - dezvoltarea rețelelor LTE și fibră
Și fostul RomTelekom și fostul Cosmote Romania au aceiași problemă - investițiile scăzute din ultimii câțiva ani, care au făcut ca rețelele fixe (fibră optică) și mobile (LTE) să nu aibă acoperiri competitive. Rețeua de fibră optică RomTelekom (2 milioane locuințe planificate pentru finele anului 2016) este mai puțin dezvoltată decât rețeua UPC Romania sau RCS&RDS. Rețeaua LTE a fostului Cosmote este mai puțin dezvltată decât rețelele LTE ale operorilor Orange și Vodafone. Și, colac peste pupăză, s-a încercat îndreptarea acestei greșeli cu o altă greșeală și mai mare - oferirea accesului la rețeaua fixă RomTelekom operatorului Orange România contra accesului la rețeaua mobilă a acestuia. La licitația de spectru din 2012 Cosmote a achiziționat doar un bloc de 2x5MHz în banda de 800MHz. Cauza comună a acestei probleme de dezvoltare a rețelelor este subfinanțarea, o legătură putându-se face și cu problemele din ultimii ani ale companiei mamă OTE și ale Greciei. Dezvoltarea rapidă a rețelelor de fibră optică și mai ales LTE este o condiție esențială pentru revenirea operatorului, pentru creșterea valorii de piață a acestuia. 
Accelerarea fuziunii operatorilor RomTelekom şi Cosmote Romania
Ministrul ar trebui să ceară accelerarea fuziunea operatorilor Telekom/RomTelekom, în care România deţine 45,99% şi Telekom Mobile/Cosmote România, în care RomTelekom deţine 30%, înainte de listarea Telekom/RomTelekom. Aceasta înseamnă transformarea a doi operatori, Telekom/RomTelecom şi Telekom Mobile/Cosmote, fiecare cu aceiași problemă - investițiile - şi fiecare acţionând de ceva vreme tot mai concertat într-o piaţă din ce in ce mai convergentă şi mai competitivă, ajunsă la maturitate, într-un operator puternic capabil să concureze cu Vodafone şi Orange şi să recâştige poziţia de lider.
Ministrul ar trebuinu recomande vânzarea întregului pachet deţinut de stat, după modelul Franţei sau Germaniei, unde statul deţine încă o poziţie minoritară confortabilă în structura acţionariatului. Vânzarea ar putea fi făcută prin listare duală (bursa din Bucureşti şi din Germania sau Franța, de exemplu) oferta publică iniţială putând însemna vânzarea unui pachet de 15-25%, în funcţie de context până în anul 2020.
Se va vinde totuși un pachet de 15-25% din participația statului român în RomTelekom până în 2020?  

3. Listarea operatorului Poșta Română
Poșta Română este un operator deasemenea cu probleme, unele venind din trecut, mai ales dintr-o administrare defectuoasă. Procesele de restructurare, de diversificare a activităților au condus la o relativă stabilizare în ultima vreme. Ar trebui continuat ținând seama de marele și poate unicul atu în România al acestei companii - o rețea de distribuție de mare capilaritate, cu adevărat națională care ajunge peste tot în România, prin care operatorul poate să vândă aproape orice. S-ar putea adăuga la portofoliu, de exemplu, servicii de comunicații mobile prin crearea unui operator de rețea mobilă virtuală. Și multe alte servicii.
Listarea companiei la Bursa din București s-ar putea face după rezolvarea acestor probleme, probabil în anul 2018 sau 2019, prin vânzarea unui pachet minoritar important. 

4. Restructurarea și reluarea privatizării operatorului S.N. Radiocomunicaţii
În anul 2000 Radiocomunicaţii a început procesul de privatizare, proces întrerupt imediat după alegerile din acel an, deşi se ajunsese într-un stadiu avansat şi s-au făcut plăţi către consultant, ABN Amro Securities, care terminase raportul asupra companiei. Din 2001 procesul de privatizare a tot fost amânat, motivul invocat fiind nevoia de a avea o bază puternică de clienţi, care nu s-a putut realiza din cauza unei administrări defectuoase. 
Cu o evoluţiei modestă în ultimii ani, Radiocomunicaţii stagnează având nevoie de un partener strategic, care să o restructureze, să o repoziţioneze. Operatorul are o licenţă WiMAX (tehnologie care a pierdut lupta cu LTE) a cărei utilizare nu prea pare a fi lucrativă. Nici retransmiterea posturlor naționale de TV și radio în întreaga țară, rațiune de a fi a operatorului, nu merge prea bine, Radiocomunicații punând România în situația de a nu respecta acordul internațional privind trecerea la Tv digitală. Ar trebui reluat procesul de selectare a consultantului financiar printr-o licitaţie internaţională. În paralel ar trebui accelerat procesul de restructurare a operatorului, cu scopul de a-i creşte valoarea de piaţă. Spuneam cândva că, înainte de privatizare operatorul ar trebui reorganizat separând partea care reprezintă interesele statului (transmiterea programelor TV, radio) de cea care se adresează pieţei fiind activităţi cu investiţii şi eficienţe diferite. Înainte de aceasta ar trebui făcut însă altceva.     

Crearea unei noi entităţi din Radiocomunicaţii - pas premergător privatizării

Radiocomunicaţii are personal care se ocupă cu instalarea de echipamente radio (antene, radiorelee, turnuri, etc.) pentru nevoile proprii, fiind dificil de obţinut contracte de la ceilalţi operatori de telecomunicații competitori. Externalizarea acestei activităţi şi a personalului prin crearea unei noi entităţi cu obiect de activitate instalarea şi operarea echipamentelor radio (antene, turnuri, etc.), prezintă unele avantaje:

- fiind o companie specializată şi nu un operator cum este Radiocomunicaţii, poate aborda operatori de comunicaţii mobile (Vodafone, Orange, Telekom Mobile, RCS&RDS), sau de comunicaţii fixe (Telekom, UPC, furnizori de Internet, etc.) oferindu-le servicii de instalare, întreţinere şi operare a echipamentelor de telecomunicații. 
- noua entitate ar putea intra şi în administrarea turnurilor cu antene, afacere care este posibil să apară pe termen mediu și în România ca urmare a maturizării pieţei comunicaţiilor mobile, fază în care reducerea costurilor impune externalizarea activităţilor care nu sunt de bază.  
- ar creşte eficienţa, cifra de afaceri şi valoarea de piaţă a operatorului Radiocomunicaţii.
Prin crearea unei astfel de entităţi s-ar putea evita concedierile ce pot apare în urma preluării operatorului, prin privatizare, de către un partener strategic pentru care instalarea de echipamente nu este o activitate de bază.
Primul client al noii entităţi va fi chiar Radiocomunicaţii care îi va asigura contracte pentru câteva luni, urmând să devină independentă prin atragerea de contracte din piaţă.
Noua entitate se va crea prin detaşarea angajaţilor şi a activelor aferente activităţii, care se constituie aport la capital. Acţionar în noua entitate poate fi Radiocomunicaţii, eventual și statul român.

5. Administrarea unitară a activelor de telecomunicaţii deţinute de stat
Noul ministru ar trebui să propună primului ministru ca administrarea tuturor activelor de telecomunicaţii să se facă de aceiaşi autoritate, de exemplu ministerul ”telecomunicaţiilor”. Ar trebui cerut transferul administrării operatorilor Telecomunicaţii CFR şi Teletrans, de la ministerele respective la MCSI, care are în administrare şi alţi operatori, sau la o entitate specializată. Deşi rezultatele MCSI în administrarea operatorilor de stat nu sunt deosebite, este bine ca administrarea tuturor activelor de telecomunicaţii să se facă de către aceiaşi autoritate, expertiza în telecomunicaţii a celor două ministere nefiind deosebită. Sau, administrarea acestor active s-ar putea face de către un fond deținut de stat, transferând toate acțiunile acestui fond.

Telecomunicaţii CFR si Teletrans administrează reţele de fibră optică pe baza cărora oferă servicii unui grup restrâns de utilizatori, astfel că nu se folosește întreaga capacitate de transmisie și majoritatea veniturilor provin de la companiile mamă,. Restructurarea acestora, adică transformarea administrării unor infrastructuri de telecomunicaţii în afaceri, este un proces complex care ar trebui făcut rapid, de exemplu prin privatizare. Atragerea unor parteneri strategic, prin vânzarea unui pachet de control şi nu întregul operator, ar accelera evoluţia operatorilor, acesta aducând pe lângă expertiza căpătată pe pieţe liberalizate, accesul la finanţare. Prezenţa fondurilor de investiţii în structura acţionariatului ar putea fi o garanţie a creşterii valorii operatorului pe termen mediu.  

marți, 3 ianuarie 2017

Un minister pentru ECONOMIA DIGITALĂ!

Desi a fost mărit numărul ministerelor din noul guvern, din pacate nu am regăsit ministerul pentru ECONOMIA DIGITALĂ, pe care îl propuneam în strategia de guvernare pentru telecomunicații prezentată pe blogul personal http://nicolaeoaca.blogspot.ro, minister esențial în procesul de transformare digitală a economiei României.

Poate nu am fost eu prea convingător, sau poate că decidenții nu au apucat să citească ce recomandă Comisia Europeană, sau poate că nu au înțeles rolul economiei și societății digitale. 

O șansă ar mai fi totuși - prin prestația sa, noul ministru al Economiei să transforme ministerul în Ministerul Economiei DIGITALE!

joi, 22 decembrie 2016

În atenția noului guvern - o propunere de strategie de guvernare pentru ”telecomunicații”

3. Condiții necesare pentru ”România inteligentă”

1. Salarii în ministerul ”telecomunicațiilor” (MCSI) la nivelul industriei telecomunicațiilor pentru personal bine pregătit și motivat și cultură organizațională adecvată
Pentru realizarea obiectivelor propuse în strategia ”România inteligentă”, dar și pentru o activitate normală noul ministru al ”telecomunicațiilor” ar trebui să construiască o organizaţie stabilă şi performantă, bazată pe buni specialişti în telecomunicații și tehnologia informațiilor. Ar trebui să explice guvernului, primului-ministru că deşi angajaţii sistemului ministerului ”telecomunicaţiilor” (minister, etc.) fac parte din categoria ‘bugetari’ nu trebuie trataţi la fel cu ceilalţi în ce priveşte politica de angajare, pregătire, motivare, recompensare. Trebuie luată în consideraţie particularitatea ”telecomunicaţiilor” unde piaţa forţei de muncă este dezechilibrată: cererea de specialişti de telecomunicaţii și mai ales de IT-ști şi este mai mare decât oferta. Astfel, salariul mediu net în telecomunicații este dublul salariul mediu net pe economie, iar salariile din minister ar trebui să fie la aceste nivel, pentru că ministerul angajează din ”telecomunicații”. Nu mai vorbesc de specialișii IT, ale căror salarii sunt foarte mari, cele mai mari din economie (mii de euro net pe lună). Nevoia de specialiști a operatorilor de telecomunicații (Orange, Vodafone, Telekom, RCS&RDS, UPC, etc.) a condus la creşterea salariilor şi la politici de personal în care selectarea, pregătirea şi motivarea au căpătat o importanţă deosebită. Salariile au fost mărite pentru a-i putea păstra. Un specialist din sistemul ministerului comunicaţiilor, dacă va dori să plece, nu va pleca la ministerul sportului sau al agriculturii, ci la o companie de telecomunicaţii sau IT, din România sau din afară, pentru un salariu mult mai bun. În plus este dificil de arbitrat corect o competiţie având o stare socială inferioară. Realizarea obiectivelor propuse se poate face numai cu specialişti, construirea unei organizaţii stabile şi performante necesitând o altă abordare, decât cea ”bugetară” și uneori patriotardă. Iar finanţarea se poate realiza din taxele care se încasează din telecomunicaţii. 
Noul ministru al telecomunicațiilor ar trebui să explice acestea primului ministru, guvernului și să convingă că salariul mediu din sistemul ministerului trebuie să fie la nivelul salariului mediu din telecomunicații.

2. Legislație predictibilă și favorabilă dezvoltării rețelelor de telecomunicații - oferta
Eliminarea imediată a ”taxei pe stâlp”
Guvernele României și-au făcut un obicei în a considera telecomunicațiile o sursă de venituri care să alimenteze ”găurile negre” ale economiei sau să plătească majorări de salarii, de pensii, neștiind sau ignorând că există o corelație între gradul de dezvoltare și utilizare a accesului la rețele de mare viteză și creșterea economică a țării, bunăstarea întregii națiuni. Creșterea cu 10% a utilizării internetului provoacă creșterea cu 1,5% a PIB-ului, prin faptul că în noile zone racordate la Internet afacerile se pot desfășura mult mai ușor. În loc să se investească în viitor guverananții noștri au investit pe termen foarte scurt mărind salarii, pensii, etc. în preajma alegerilor - ”pomeni electorale”, sau alimentând găuri negre din economie. Așa se face că cei peste 682 milioane obținute din licitația de spectru din anul 2012 nu s-au folosit pentru conectarea Românei la rețele de mare viteză, creșterea gradului de adopție a Internetului. România este penultima țară în UE din punctul de vedere al utilizării Internetului, 21,3% penetrare în iulie 2016, și nu întâmpător PIBul nostru tot pe ultimul loc este în clasamentul UE.  Mai mult, după ce că nu folosesc eficient veniturile din telecomunicații guvernanții mai pun și taxe noi operatorilor din telecomunicații, ”taxa pe stâlp”, de exemplu, și aceasta într-o perioadă delicată - industria era în stagnare, criza economică, astfel că începând cu anul 2009 veniturile și profitabilitatea în telecomunicații a tot scăzut. În tot acest timp, miniștrii care au condus telecomunicațiile nu au zis nimic, nu s-au ridicat să apere creșterea industriei și implicit a economiei naționale. ”Taxa pe stâlp” trebuie eliminată IMEDIAT pentru a ajuta telecomunicațiile să-și revină și astfel să ajute la creșterea economică a țării.
Predictibilitatea legislativă, mai ales cea fiscală, degrevarea telecomunicațiilor de taxe contraproductive este foarte importantă pentru evoluția telecomunicațiilor, a economiei, a puterii de cumpărare a românilor pentru că toate aceste taxe sunt transferate utilizatorului final prin tarife mai mari.

3. Stimularea adopției Internetului – cererea  
Existența unor rețele de mare viteză este o condiție necesară, însă nu și suficientă. Românii trebuie stimulați, convinși să folosească Internetul în relațiille cu administrația, cu educația, cu sănătatea, cu justiția, etc., iar tonul trebuie să-l dea acestea din urmă, instituțiile statului. Conectarea școlilor la Internet de mare viteză și folosirea acestuia în procesul de învățământ va pregăti generații, care evident vor folosi Internetul în viața de zi cu zi. Conectarea primăriilor, rurale mai ales, la Internet de mare viteză și folosirea acestuia în activitatea de zi cu zi - interacțiune on-line dintre cetățeni și autorități, care să înlocuiască interacțiune umană adesea birocratică - va duce pe lângă simplificarea, debirocratizare activității și la stimularea adopției Internetului de către cetățenii români. Administrațiile fiscale trebuie informatizate astfel încât cetățenii să-și poată rezolva problemele on-line de oriunde. Similar, folosirea comunicațiilor electronice și a Internetului în actul medical va ușura această activitate și accesul cetățenilor la servicii de calitate. Și, evident, toate aceste sisteme trebuie interconectate și operaționale de oriunde din România și chiar din afara țării. Paperless office de care vorbea Alvin Tofler acum câteva decenii nu prea pare a avea șanse în România prea curând.

4. Reglementare pentru competiție și utilizatorul final
Introducerea accesului de mare viteză în sfera serviciului universal
În România avem o situație paradoxală - viteze foarte mari de acces și utilizare redusă a Internetului, explicabilă prin faptul că circa 46% din populație locuiește în mediul rural. Astfel, România este una dintre ultimele țări din UE (penultima în anul 2015, conform CE) în privința utilizării Internetului. Cum nu viteza foarte mare crește PIBul, ci penetrarea, utilizarea Internetului de câți mai mulți locuitori pentru a dezvolta afaceri locale (creșterea utilizării Internetului cu 10% duce la creșterea PIBului cu 1,5%) avem încă o explicație a dezvoltării noastre economice. Introducerea accesului de bandă largă în sfera serviciului universal însoțită de măsuri pentru creșterea adopției ar putea accelera utilizarea Internetului pentru dezvoltarea afacerilor locale, premiză pentru creștere economică.
Accesul la rețelele  de comunicații mobile
Faptul că pachetele totale, dublu triplu play cu 2x3 servicii fixe și mobile, sunt din ce în ce mai căutate și că acestea sunt mult mai accesibile operatorilor de rețele mobile (prin LTE+, Tv prin satelit) decât operatorilor de rețele fixe (greu de construit o rețea mobilă) constituie un alt mare avantaj competitiv al operatorilor de rețele mobile.         
Din graficele prezentării ”Reglementare pentru competiție făcută la evenimentul ANCOM din 17 noiembrie 2015 dedicat lansării propunerii de strategie
se observă mari diferențe de cote de piață între operatorii de rețele mobile și operatorii exclusiv de rețele fixe, explicabile prin lipsa rețelelor mobile pentru ultimii și deci imposibilitatea accesării întregii piețe potențiale cu pachetul de 2x3 servicii.  
Cum principala problemă competițională este lipsa accesului operatorilor de rețele fixe la rețelele mobile cu acoperire națională, ANCOM ar trebui să reglementeze (inclusiv tarife și condiții rezonabile de acces) accesul acestora la rețelele mobile cu acoperire națională. În felul acesta operatorii mici, UPC, DCS, etc. ar putea căpăta acoperire națională și deci acces la aproape oricare potențial client. Și bineînțele ar putea oferi și servicii la punct mobil. Nu numai aceștia, ci și operatorii de rețele mobile virtuale inexistenți în România până în 2014. România, era una dintre puținele țări (Bulgaria?) din UE fără operatori de rețele mobile virtuale din UE, deși marii operatori clamau că ar fi deschis rețelele! Era rezultatul refuzului de peste 10 ani al marilor operatori de rețele mobile de a deschide rețelele altor operatori, evitând astfel noi competitori. Astăzi există un singur operator virtual, Lycamobile, având acces din 2015 la rețeaua Telekom Mobile, care și-a asumat obligația găzduirii prin licențierea din 2012.
Eliminarea tarifelor de terminare în rețelele mobile 
Pentru creșterea competiției, eliminarea subvenționării marilor operatori de către cei mici și mai ales pentru a optimiza cheltuielile României cu comunicațiile mobile ar trebui ca tarifele de terminare în rețelele mobile să dispară până în anul 2020. Tendința de reducere impusă de CE este evidentă și în final va duce la dispariția acestor tarife. Ar trebui ca românii să aibă doar un singur telefon mobil în buzunar, așa cum au, dacă mai au, un singur telefon fix acasă. Și tarifele de terminare în rețelele fixe ar putea dispărea până în 2020 împreună cu cele mobile.
Subiectul l-am abordat și in prezentarea ”Reglementare pentru competiție ținută la evenimentul ANCOM din 17 noiembrie 2015 dedicat lansării propunerii de strategie
unde se prezintă pe lângă argumente și o propunere de calendar de reducere la ZERO a tarifelor de terminare în rețelele mobile.
Denominarea în lei a tarifelor serviciilor de comunicații mobile
Operatori  de comunicații mobile Orange, Vodafone, Telekom M, RCS&RDS au tarifele serviciilor de comunicații mobile denominate în Euro și plătite în lei la cursul zilei facturării.  Chiar și ANCOM, autoritatea de reglementări are unele tarife și taxe denominate în euro (licențe frecvențe, etc.). De ce sunt denominate tarifele din telecomunicații în Euro atâta vreme cât moneda națională este Leul? Din comoditate sau din neîncredere în moneda națională? Unii operatori motiveaza aceasta prin unele cheltuieli, de capital mai ales, care se fac in Euro, iar fluctuația parității monedei naționale față de euro face imprevizibilă suma în lei a importurilor în Euro. Este o poziție și de comoditate a operatorilor noștri, care transferă astfel riscul lor valutar către cele circa 25 milioane SIMuri existente pe piața noastră, deși au modalități de control a riscului (hedging). Ca urmare, utilizatorii finali nu știu ce sume au de plătit (lunar) pentru servicii cu tarife denominate în Euro. Mai mult, în perioade de turbulențe ale monedei naționale utilizatorii finali plătesc mai mult pentru același serviciu la același salariu lunar denominat și plătit în Lei.
De ce ar trebui denominate în lei tarifele serviciilor de comunicații mobile din România? In primul rând, pentru că moneda națională este leul. Ca urmare, marea majoritate a românilor au salariile denominate in lei și nu în Euro, astfel că tarifele denominate în Euro devin impredictibile la plată. Marea majoritate a bunurilor, produselor și serviciilor pe care românul le cumpără din salariul denominat și plătit în lei au prețurile denominate in Lei. Ceapa, merele, roşiile, chiar şi cele importate, au preţuri în lei. Apoi, în România contabilitatea companiilor, inclusiv a operatorilor de telecomunicații, se ține în moneda națională, leul. În fine, un ultim argument poate fi și faptul că trecerea României la moneda Euro nu pare iminentă, pentru a spera prea curând la denominarea în Euro a salariilor.
Interzicerea comercializării de telefoane/dispozitive mobile codate 
Pentru creșterea migrației utilizatorilor de comunicații mobile ar trebui interzisă comercializarea telefoanelor mobile codate. Cel puțin doi operatori de telefonie mobilă oferă telefoane codate în reţeaua proprie astfel că nu pot fi folosite în alte reţele dacă nu sunt decodate, care nu se face gratis. De ce telefonul mobil pe care-l cumperi cu plata în rate în cadrul unui abonament pe 1 sau 2 ani este codat? O casă pe care o cumperi cu plata în rate nu este “codată” - o poţi folosi cum doreşti: poţi locui in ea, o poţi închiria sau vinde. Pe când la un telefon mobil cumpărat in rate (cu contract care prevede obligaţii) nu ai deplinătatea uzufructului: eşti obligat sa-l foloseşti numai intr-o reţea, deşi este al tău. La telefonia fixă niciun operator care oferă telefoane nu le codează. De ce operatorii mobili trebuie să cheltuiască în plus pentru a coda telefonul şi a limita astfel folosirea unui produs pe care consumatorul îl plateşte integral pe durata contractului? 
Durata unui contract pentru servicii de telecomunicații - un an
Pachetul de reglementări al Comisiei Europene (dec. 2009, etc.) prevede, printre altele, limita durata contractelor pe care le oferă operatorii de telecomunicaţii la 24 luni, dar şi faptul că operatorii trebuie să ofere consumatorilor şi contracte cu o durată maximă de 12 luni. Și noul pachet de reglementări susține micșorarea duratei contractelor la un an. La noi, operatorii oferă, preponderent și stimulativ, contracte cu durata de doi an, fapt ce limiteaza libertatea de mișcare a utilizatorilor finali, adică competiția.
Atenție la parteneriate, partajări de rețele, fuziuni, achiziții
Marii operatorii au încheiat alianţe strategice privind utilizarea şi dezvol­tarea în comun a reţelelor cu obiectiv construirea și operarea în comun de rețelelor mobile (Orange și Vodafone), lansarea de servicii fixe de către cei care nu au rețea ”fixă” (Orange şi Telekom) sau acces la reţele mobile (RCS&RDS și Vodafone). Mai mult, și ANCOM pare a încuraja, cel puțin declarativ, parteneriatele care prevăd partajarea rețelelor.
Astfel de parteneriate pot evolua și duce la scăderea competiției în rețele. Imaginați-vă cazul extrem în care toți operatorii de comunicații mobile, de exemplu, folosesc aceiași rețea! Înpoi la monopol! În plus, CE se opune achizițiilor cu impact negativ asupra competiție. Strategia ANCOM pe termen mediu ar trebui să-și propună păstrarea nivelului competițional, monitorizând și evitând acțiunile ce pot duce la concentrarea pieței și stimulând intrarea de noi competitori, operatorii de rețele mobile virtuale, de exemplu.

5. Ministerul pentru Economia digitală?
Poate Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale prelua și rolul de administrator al procesului de transformare digitală a economiei României sau este nevoie de încă un nou minister? Un contra-argument ar fi că ar crește numărului ministerelor. Un argument pro ar fi expertiza existentă în minister, mai ales dacă salariile se vor ”pune” la nivelul pieței telecomunicațiilor. 

miercuri, 14 decembrie 2016

În atenția noului guvern - o propunere de strategie de guvernare pentru ”telecomunicații”

2. Finanțare pentru Romania inteligentă – Fondul România Inteligentă/Digitală

Sunt dificil de estimat costurile proiectului național ”România Inteligentă”, proiectul pilot ”Alba Iulia 2018 - oraș inteligent” urmând a da un indiciu și mai ales un ”model de afacere”. În afară de finanțarea din fonduri UE, alte surse pentru finanțarea proiectului pilot ar trebui să fie telecomunicațiile și bugetul de stat și local.
Telecomunicațiile au fost considerate până acum o sursă de venituri pe care guvernele au folosit-o conform intereselor conjuncturale, alimentând adesea ”găurile negre” ale economiei. Amintesc de banii obținuți din vânzarea unui pachet de 54,01% din acțiunile RomTelecom (US$716 milioane), de rezultatul licitației de frecvențe organizată de ANCOM în anul 2012 (€682 milioane), etc., în total cu mult peste un miliard de euro, fonduri care nu au fost folosite în cel mai bun interes național - conectarea întregii Românii la rețele de mare viteză și mai ales creșterea adopției internetului, care ar fi dus la dezvoltarea economiilor locale și implicit și la creșterea economiei naționale.
Obiectivul privatizărilor ar fi trebuit să fi fost reducerea decalajului României faţă de ţările UE în acoperirea cu rețele de mare viteză și, mai ales, în adopția Internetului, și pentru aceasta ar fi trebuit ca rezultatul acestor vânzări să rămână în ”telecomunicaţii”, să contribuie la dezvoltarea reţelelor de telecomunicaţii în special în zonele rurale. 46% din populaţia României locuieşte în zonele rural unde adopția Internetului este mică, iar pentru soluționare MCSI s-a împrumutat (Banca Mondială, etc.), autoritatea de reglementare (ANRCTI/ANC) a luat bani de la operatorii de telecomunicații pentru a instala telecentre în comune în timp ce banii generaţi de telecomunicaţii (privatizarea RomTelecom, licenţe 2G, 3G, 4G, etc.) erau “atraşi de găurile negre” din economia României, rezultatul fiind o slabă dezvoltare economică, România fiind alături de Bulgaria ultimele țări din UE în privința PIB/locuitor.

Fondul România Inteligentă/Digitală
Ar trebui creat un fond, să-i zicem Fondul România Digitală sau Fondul România Inteligentă alimentat din cel puțin două surse și care să fie pus la dispoziția procesului de digitalizare, transformare, ”inteligentizare”, a României.

Fondurile generate de telecomunicaţii pentru ”telecomunicaţii”!
O primă sursă pentru acest fond ar trebui să fie chiar telecomunicațiile. Având în vedere puternicul impact al adopției Internetului asupra creșterii PIBului, (creșterea utilizării internetului cu 10% duce la creșterea PIBului cu 1,5%), ar trebui ca guvernele să folosească fondurile generate de telecomunicaţii (privatizări: RomTelekom (Telekom), Radiocomunicaţii, licenţe frecvențe, etc.) numai pentru conectarea României la reţelele de comunicaţii de mare viteză, pentru România Inteligentă, alimentând acest fond, care să ajute la realizarea proiectului național ”România Inteligentă”.
De exemplu, ar fi posibil, poate chiar în anul 2017, ca ANCOM să vândă spectrul (2x5 MHz) din banda de 800MHz rămas nevândut la licitația din 2012 și pentru care s-ar putea obține cel puțin €35 milioane, care ar putea să alimenteze Fondul România Inteligentă/Digitală și astfel puse la dispoziția proiectului pilot ”Alba Iulia 2018 - oraș inteligent”, cel puțin la început până ce se obțin și fonduri UE. Astfel, proiectul ar putea fi accelerat și terminat până la 1 decembrie 2018. În următorii câțiva ani este posibil ca ANCOM să mai vând și alte licențe de frecvențe (banda de 700MHz până în 30 iunie 2020, etc.), pentru care s-ar putea obține aproape 200 milioane.
Deasemenea, rezultatul vânzării (prin listare, de exemplu) a unui pachet de acțiuni ale operatorului RomTelekom, lansată încă din toamna anului 2013 și tot amânată ar putea alimenta acest fond cu sume mai mari, în funcție și de conjunctură și de mărimea pachetului oferit pieței. Pentru un pachet de 20-25% din acțiunile RomTelekom s-ar putea obține €(300-500) milioane. Poate că nu este cel mai favorabil moment pentru vânzări de active (unii operatori ce pot fi vânduți au probleme), dar listarea sau privatizarea sunt procese de durată, timp în care lucrurile pot evolua. Oricum, finalizarea procesului va fi decisă în funcţie de context: evoluţia pieţelor, nevoia României de a finanţa conectarea la Internet a tuturor locuinţelor ţării, cum o face restul ţărilor UE.    

Telecomunicațiile” trebuie considerate motor de dezvoltare economică a țării și nu sursă de venituri.

Fonduri de la bugetul de stat pentru ”România Inteligentă”.
O a doua sursă de finanțare pentru acest fond ar trebui să fie bugetul de stat, care ar trebui să prevadă fonduri pentru proiectul de țară ”România inteligentă”, investiții în viitorul economic al țării. Este o practică mult uzitată - țări (dezvoltate) care se gândesc la viitorul economiei investesc în ”telecomunicații” pentru a accelera creșterea economică.

Orașele care doresc transformarea ar trebui să prevadă fonduri pentru aceasta. Mă refer mai ales la orașele care deja au început procesul de transformare.


Fonduri de la Uniunea Europeană pentru ”România Inteligentă”.

Și nu în ultimul rând, accesarea de fonduri UE pentru conectarea la Internet a tuturor românilor, pentru digitalizare, pentru transformarea României, ar trebui să fie o sursă importantă pentru finanțarea ”României Inteligente”. De exemplu, potrivit Mobile World Live din 5 decembrie 2016, UE a prevăzut o finanțare de €120 millioane pentru Wi-Fi public gratuit în 6,000 localități. Apoi, în 12 decembrie 2016, Comisia Europeană și Banca Europeană de Investiții anunțau lasarea Connecting Europe Broadband Fund, fond de minim €500 milioane pentru creșterea conectivității de mare viteză în țările UE și care poate finanța până la 12 proiecte pe an. 


Ministrul ”telecomunicațiilor” trebuie să convingă guvernul că în UE și nu numai, comunicaţiile electronice sunt considerate motor al dezvoltării economice, să convingă că România trebuie să investească și să dezvolte reţele de bandă largă care să conecteze românii și România și că trebuie accelerat procesul de digitalizare a economiei și de ”inteligentizare” a orașelor și localităților țării. 

miercuri, 7 decembrie 2016

În atenția noului guvern - o propunere de strategie de guvernare pentru telecomunicații

1. România inteligentă, un proiect de țară pe termen lung

Proiectul pilot Alba Iulia 2018 - oraș inteligent, pentru determinarea unei rețete tehnice și economice și formarea unei echipe 
în 18 mai 2016, în cadrul primei sesiuni a Zilei Comunicațiilor 2016, ministrul Marius Bostan anunța începerea preparativelor pentru primul proiect pilot de oraș inteligent în Alba Iulia, care fost lansat oficial în 2 decembrie 2016 și urmează a fi finalizat în anul 2018, când se vor aniversa 100 de ani de la mare unire. Desigur că o astfel de transformare nu se va ”finaliza” niciodată, noile dezvoltări tehnologice permițând noi aplicații, ...
De ce este important proiectul pilot ”Alba Iulia 2018 - oraș inteligent”? 
În primul rând, proiectul pilot ”Alba Iulia 2018, oraș inteligent” dă românilor speranța unei societăți mai bune, mai eficiente, mai ecologice, dar dă speranțe și industriei - operatorilor de telecomunicații, furnizorilor de echipamente și de aplicații, care deja au experimentat diferite soluții sau chiar mici proiecte pilot.
Apoi, acest proiect pilot are rostul de a stabili ce aplicații sau facilități ar trebui să fie folosite, alegerea depinzând de cazul particular al orașului Alba Iulia, de ofertele industriei, dar și de costurile de implementare - partea tehnică. Proiectul pilot ar mai trebui să releve și un ”model de afacere”, adică reguli, proceduri, parteneriate, costuri, finanțare, care să stea la baza acestui demers - partea economică. Adică o rețetă!
Proiectul pilot ar trebui să formeze la ministerul ”telecomunicațiilor”, MCSI, o echipă capabilă să administreze atât problemele tehnice ale unui astfel de proiect, cât și pe cele economice (accesarea de fonduri, administrarea proiectului, parteneriate), ambele împreună cu autoritățile locale, o echipă capabilă apoi să ajute și alte proiecte similare.
În fine, un proiect pilot de oraș inteligent poate fi un prim pas într-un demers mult mai mare, unul național.

Proiectul de țară România Inteligentă - replicarea rețetei Alba Iulia 2018 - oraș inteligent la nivel național
Un proiect pilot ”Alba Iulia 2018 - oraș inteligent” reușit poate fi începutul unui proiect de țară - ”România inteligentă”, prin replicarea la nivel național a rețetei rezultate în urma experimentului Alba Iulia și care ar duce, pe termen lung, la transformarea modului de viață din orașele și localitățile din România. 
Experiența câștigată în derularea proiectului pilot Alba Iulia, ”modelul de afacere” rezultat în urma acestui proiect, dar și echipa cu experți tehnici și economici care se va forma, vor permite replicarea la nivel național, transformarea orașelor și localităților României. Aceasta ar însemna că procesul de transformare a orașelor să fie coordonat, sau ajutat de la ”centru”, de la guvern, prin ministerul ”telecomunicațiilor”. S-ar putea, prin urmare, reproșa că inițiativa locală ar avea de suferit dacă guvernul ar interveni sau ar conduce ”inteligentizarea” orașelor și localităților țării, deoarece, de cele mai multe ori, guvernul se mișcă mai greu și ar putea astfel frâna elanul local. Aceasta pentru orașele mai ”grăbite”, care deja au început procesul de transformare. Pentru a evita aceasta orașele și localitățile ar trebui să fie cele care decid când să înceapă procesul de transformare și vor putea solicita ajutorul guvenului, adică al echipei formate la ministerul telecomunicațiilor. Această abordare prezintă avantajul utilizării unei expertize (economice și tehnice) acumulate la ”centru” în urma proiectului pilot și care cu greu s-ar putea găsi la nivel local (lipsa specialiștilor IT în orașele și, mai ales, localitățile mici, de exemplu) și ar evita, astfel, multiplicarea în toate orașele a unor astfel de echipe și expertize pentru administrarea procesului de transformare.  
Este, evident, un proiect pe termen lung, care se va întinde pe durata a mai multor mandate și de aceia poate ar fi bine să fie asumat de președinție.

România Inteligentă trebuie să fie o Românie Conectată 
Unul dintre cele mai importante obiective ale Agendei Digitale pentru Europa este conectarea cetățenilor UE la rețele de mare viteză - până în anul 2020 întreaga UE să fie acoperită cu acces Internet cu viteza de minim 30 Mb/s, iar 50% din cetățenii UE să aibă acces Internet cu viteza de peste 100Mb/s. Pentru acest obiectiv UE a oferit finanțare pe care România nu prea a fost capabilă să o folosească. România este o țară cu o particularitate deosebită, unică poate, în UE - circa 46% din populație locuiește în zonele rurale, unde venitul este, de regulă, mai mic. Dacă zonele urbane ale României stau bine cu acoperirea cu rețele de mare viteză, în România rurală mai sunt probleme cu acoperirea, cu vitezele furnizate, dar mai ales cu adopția Internetului. Venitul mic, slabele cunoștiințe IT, etc. fac ca adopția Internetului, cererea, să fie una dintre cele mai mici din UE, favorizată și de gradul scăzut de informatizare a administrației publice în zonele rurale. Proiectul RoNet, finanțat de UE și mult întârziat din necunoaștere sau alte interese, va permite racordarea a peste 700 localități la rețele de mare viteză, dar nu cred că va rezolva problema complet. Vor urma și alte proiecte cu finanțare de la UE și de la guvern, care vor trebui accelerate însă pentru a putea acoperi întreaga țară cu rețele cu viteza minimă de 30Mb/s până în 2020 și, mai ales, pentru a stimula adopția Internetului, care să ducă la impulsionarea activității economice în zonele respective, știut fiind că o creștere a utilizării Internetului cu 10% duce la creșterea PIBului cu circa 1,5% prin noile afaceri care se pot dezvolta local.
Potrivit TeleGeography din 1 decembrie 2016, Ungaria va începe în februarie 2017 construcția rețelei " Superfast Internet " în 139 de districte în cadrul  programelor Prosperitate digitală/Bunăstare digitală. Vor fi investiți USD511 milioane în următorii doi ani pentru atingerea obiectivelor UE de acoperire cu viteze de minim 30Mbps a gospodăriilor, întreprinderile și instituțiile publice până la sfârșitul anului 2018. Potrivit guvernului, 1,9 milioane de gospodării din Ungaria nu au acces la rețele cu viteza 30Mbps. România stă un pic mai bine decât Ungaria la accesul la rețele de mare viteză (minim 30Mb/s), dar este necesar a fi lansat rapid un program similar, România Conectată, iar costurile ar putea fi de circa două ori mai mari.
Conectarea întregii Românii la rețele de mare viteză va ușura procesul de transformare, ”inteligentizare” a localităților țării, oferind suport pentru diferitele aplicații. România conectată va permite mai ușor diversele aplicații (trafic, iluminat, parcare, control aer, apă, etc.) cerute de transformare, pentru ca societatea să devină mai eficientă, mai ecologică, iar relaționarea mai facilă, mai prietenoasă.

România inteligentă trebuie să fie o Românie digitală
”România inteligentă” trebuie să fie o Românie conectată, care permite pe lângă comunități mai eficiente, mai ecologice urmare a diverselor aplicații și o relaționare mai facilă, mai prietenoasă a cetățenilor și afacerilor cu autoritățile, un mediu de afaceri mai atractiv, propice. Aceasta presupune și informatizarea administrației publice, a educației, culturii, justiției, etc., care să permită o relaționare facilă, de la distanță (on-line) cu autoritățile statului. Guvernare electronică, eficientă și prietenoasă cu cetățeanul și afacerile va accelera dezvoltarea tuturor zonelor țării.
În aprilie 2016, Comisia Europeană prezenta măsuri menite să sprijine și să conecteze inițiativele naționale pentru digitalizarea industriei și a serviciilor conexe în toate sectoarele și să stimuleze investițiile prin intermediul parteneriatelor strategice și al rețelelor. CE propunea axarea pe cinci domenii: 5G, cloud computing, internetul obiectelor, tehnologiile datelor și securitatea cibernetică și un set de 20 de măsuri care urmează a fi lansat până la sfârșitul anului 2017: portal digital unic care să permită utilizatorilor să obțină toate serviciile de informare, asistență și soluționare a problemelor pentru a-și desfășura eficient activitatea la nivel transfrontalier; interconectarea registrelor comerțului și a registrelor de insolvență și conectarea lor la portalul e-justiție care va deveni un ghișeu unic; proiect-pilot la care vor participa administrațiile care aplică principiul „doar o singură dată” pentru întreprinderile cu activitate transfrontalieră (Întreprinderile vor trebui să furnizeze documente autorităților publice doar într-un singur stat membru al UE, chiar dacă își desfășoară activitatea și în alte state membre UE); ajutarea statele membre UE să dezvolte servicii de e-sănătate transfrontaliere, accelerarea tranziției la achizițiile publice electronice, la semnăturile electronice și la punerea în aplicare a principiului „doar o singură dată” în domeniul achizițiilor publice.
România trebuie să fie în stare să facă față acestor obiective prin sisteme informatice adecvate la nivelul tuturor activităților - sănătate, educație, justiție, cultură, comerț, administrație publică, etc.

România inteligentă va fi o Românie competitivă!  
O Românie conectată, digitală, Inteligentă va fi cu siguranță o Românie competitivă. Potrivit România competitivă trebuie să fie, în primul rând, o Românie inteligentă” publicat pe blogul http://nicolaeoaca.blogspot.roproiectul de țară ”România inteligentă” ar trebui să stea la baza proiectului național ”România competitivă”, lansat anul acesta. România inteligentă va fi o Românie conectată, care permite, pe lângă comunități mai eficiente, mai ecologice urmare a diverselor aplicații (trafic, iluminat, parcare, control aer, apă, etc.) și stimularea dezvoltării afacerilor locale, dar și o Românie digitală care să permită relaționare mai facilă, mai prietenoasă a cetățenilor și afacerilor cu autoritățile, un mediu de afaceri mai atractiv, propice. Toate acestea sunt condiții de bază pentru o economie competitivă, pentru o Românie competitivă.

Un Minister pentru Economia și Societatea Digitală?

Comisia Europeană are un comisar pentru economie digitală și societate digitală (poate și din considerente politice) și mă întreb dacă România nu ar avea nevoie de un minister al Economiei și Societății Digitale, pentru a accelera procesul de transformare digitală, de digitalizare a economiei. Recent a fost creat la nivelul guvernului funcția de director tehnologia informației (CIO) cu un rol oarecum asemănător, pasul următor fiind transformarea acestei funcții în cea de ministru pentru economia digitală, evident și cu noi prerogative. Un prim contra-argument ar fi că guvernul ar avea prea mulți miniștri!