vineri, 24 martie 2017

Un președinte pentru ANCOM - Alexandru Petrescu!

O știre de astăzi 24 martie 2017 anunța plecarea domnului Cătalin Marinescu din funcția de președinte al autorității naționale de reglementare a telecomunicațiilor, ANCOM, după 8 ani la conducerea instituției cu rezultate remarcabile. A fost cel mai lung și cel mai eficient mandat de la înființarea autorității din 23 septembrie 2002. Timpul și priceperea permit să construiești!

A fost mandatul în care România a organizat prima licitație de spectru din istoria sa în anul 2012, licitație în care s-au acordat 485 MHz in benzile de frecvențe de 800 MHz, 900 MHz, 1800 MHz si 2600 MHz și care a adus statului român venituri de peste €682 milioane.

A fost un mandat în care ANCOM s-a impus prin prestația sa pe plan intern, ca autoritate autoritară și pe plan internațional, atât în regiunea noastră, unde a reușit să coaguleze interese regionale (promovarea licitațiilor ca modalitate de alocare a spectrului de frecvențe, armonizarea folosirii dividendului digital, etc.) propunând, fondând și menținând activ un grup regional, cât și pe plan european prin poziții de prestigiu și mare responsabilitate în diverse organisme internaționale.

A fost un mandat în care s-a pus ordine în activitatea de reglementare și monitorizare a comunicațiilor electronice românești prin transpunerea și aplicarea, relativ rapid, a recomandărilor și legislației Uniunii Europene în plan local.


Ce-l așteaptă pe noul președinte ANCOM ? Păstrarea competitivității industriei în condițiile unei tendințe pe plan mondial de concentrare, eliminarea tarifelor de terminare în rețelele de telefonie mobilă, deschiderea rețelelor de comunicații mobile, protejarea românului consumator al serviciilor de comunciații electronice, pentru a enumera doar câteva obiective.

Piața românească de comunicații electronice este una matură cu o competiție puternică, tarife și venituri în concordanță cu nivelul de trai și are nevoie în continuare de un profesionist, un specialist la conducerea autorității de reglementare care să mențină intersul investițiilor în această piață
.
Acum ceva vreme se anunțase candidatura domnului Alexandru Petrescu, pe atunci director executiv al Poștei Române, la funcția de președinte ANCOM, iar acum prin vacantarea postului acesta poate deveni președintele autorității. Experiența și pregătirea îi pot fi de folos in viitoarea funcție, atât dânsului cât și autorității.
Presupunând că dânsul ar putea fi în continuare interesat de această funcție, delicată pare a fi numirea, dat fiind faptul că este ministru al actualului guvern și ar trebui deci o demisie din guvern. Cum primul ministru al guvernului a fost relativ recent și ministru al telecomunicațiilor sunt convins că va înțelege importanța numirii unui profesionist la conducerea autorității care monitorizează o industrie cu venituri de circa 3,5 miliarde euro și care stă la baza progresului economic al oricărei țări.


Numirea domnului Alexandru Petrescu la conducerea ANCOM ar fi benefică atât pentru industrie, pentru autoritate cât și pentru actuala guvernare. 

luni, 6 martie 2017

România consecventă în clasamentul DESI!

În 3 martie 2017, Comisia Europeană a publicat DESI 2017,
indexul pentru economia și societatea digitală al țărilor membre UE aferent anului 2017, in care România își păstrează cu consecvență poziția din anii trecuți.

Indexul DESI 2017
Indexul DESI este unul compozit format din cinci indicatori - conectivitate (utilizarea accesului de banda largă la punct fix sau mobil, viteze, tarife), capital uman (utilizare internet, competențe digitale de bază și avansate), folosire internet (utilizarea conținutului de către cetățeni, comunicare și tranzacții on-line), integrarea tehnologiei digitale (digitizarea afacerilor și e-commerce) si servicii publice digitale (eGuvernare).
În clasamentul UE după indexul compozit DESI2017 România ocupă cu consecvență locul 28, ultim, rezultat al prestațiilor la toți cei cinci indicatori.
Sursă: Comisia Europeană

Nici evoluția din ultimii ani nu este una deosebită, poziția din anul 2014 influnțând decisiv această evoluție și poziția din acest an, alături de evoluții recente timide.


Sursă: Comisia Europeană
  
Evoluția acestui indice compozit începând cu anul 2014 nu este una deosebită, România părând a se distanța în coada clasamentului.
Sursă: Comisia Europeană


  1. Conectivitate  
Comunicatul Comisiei Europene arată că 74% din locuințele europene sunt conectate la Internet, din care peste o treime la viteze foarte mari. Numărul abonamente de mare viteză a crescut cu 74% în ultimii doi ani, iar rețelele mobile 4G acoperă, în medie, 84% din populație.    

Sursă: Comisia Europeană

Conectivitatea este indicatorul la care România are cea mai buna performanță și clasare dintre toți cei cinci indicatori ai indexului compozit - locul 21 în 2016 și, în scădere, locul 22 în 2017. O contribuție importantă la această clasare o are proporția ridicată de abonamente la servicii de mare viteză la punct fix, România clasându-se pe locul 2 atât în 2016 cât și în 2017, rod al rețelelor de mare viteză construite de operatorii noștri. Deasemenea, din ce în ce mai multe persoane utilizează serviciile mobile de mare viteză. Deși spectrul disponibil este în creștere, acoperirea rețelelor fixe și mobile (4G) de mare viteză rămâne una dintre cele mai scăzute din UE.
Evoluția din ultimii ani nu dă speranța unei recuperări spectaculoase.
Sursă: Comisia Europeană

  1. Capitalul uman
Indicatorul capitalul uman combină aptitudinile digitale de bază ale populației și utilizarea internetului, luând în considerare și abilități avansate, precum și numărul de specialiști TIC, absolvenții în știință, tehnologie, inginerie și matematică. Rezultatele arată că, în timp ce folosirea internetului este în creștere, 44% dintre europeni încă nu dispun de abilități digitale de bază.

Sursă: Comisia Europeană

În clasamentul acestui indicator România ocupă cu consecvență ultimul loc, la mare concurență cu vecinii de la sud, in principal din cauza utilizării reduse a internetului, dar și a aptitudinile digitale de bază ale populației și a specialiștilor TIC. O mai bună clasare, locul 16 în 2016 și 17 în 2017, se înregistreaza la absolvenții în știință, tehnologie, inginerie și matematică. Evoluția în timp a acestui indicator arată o ușoară distanțare de media UE.

Sursă: Comisia Europeană

  1. Utilizarea Internetului
Utilizarea Internetului analizează o gamă largă de activități pe care oamnei le pot face on-line. Procentul de utilizatori de internet care citesc știrile on-line (70%), folosesc internetul pentru a efectua apeluri video sau audio (39%), utilizează rețele sociale (63%), magazin on-line (66%) sau de a folosi servicii bancare online (59%) a crescut usor in ultimii doi ani.


Sursă: Comisia Europeană

La acest indicator distanțarea României față de penultima clasată este mai mare, fapt cauzat și de evoluția din ultimii ani când, prin scorurile realizate, România s-a depărtat tot mai mult de restul țărilor UE. România are însă o bună clasare la rețele sociale (locul 3 în 2016 și 8 în 2017) și chiar la apeluri video (locul 15 în 2016 și 2017), având o clasare slabă la cumpărături (locul 28 în ambii ani), la servicii bancare, video la cerere, muzica video, jocuri (locul 27) care au condus la clasarea pe ultimul loc la acest indicator. Tendința din ultimii ani este de distanțare față de restul țărilor.


Sursă: Comisia Europeană

  1. Integrarea tehnologiei digitale de către afaceri
Companiile europene adoptă din ce în ce mai mult tehnologiile digitale, precum utilizarea softwarelui de afaceri pentru schimbul de informații electronice (de la 26% în 2013, la 36% din companii în 2015), trimiterea facturilor electronice (de la 11% în 2014, până la 18% din companii în 2016) sau folosirea social media pentru a adresa clienții și partenerii (de la 14% în 2013 la 20% din companii în 2016).


Sursă: Comisia Europeană

Și la acest indicator România se clasează pe ultimul loc, evoluția din ultimii ani arătând chiar o distanțare față de media UE. Clasarea persistentă pe ultimul loc este cauzată în principal de vânzările transfrontaliere și social media (locul 28), vânzările online ale IMM-urilor (locul 27), e-commerce și cloud (locul 26), partajarea electronică a informațiilor și facturi electronice (locul 24) 

Sursă: Comisia Europeană

  1. Servicii publice digitale
Crește utilizarea servicii publice tot mai sofisticate disponibile on-line. Astfel, 34% dintre utilizatorii de internet au returnat formulare completate administrației publice on-line în anul 2017, în loc de predarea unei copie pe hârtie, față de până la 27% în 2013.

Sursă: Comisia Europeană
  
Și la acest indicator România se clasează pe ultimul loc, ”distanța” față de media UE părând a se reduce ușor. Clasarea se datorează utilizatorilor: eGuvernare (în scădere de la 8% în 2016 la 6% în 2017; locul 28), completarea online (locul 28).

Sursă: Comisia Europeană

Anul 2017 pare a arăta o distanțare a României față de (media) Uniunii Europene, țara noastră pierzând teren la utilizarea Internetului, deși avem rețele de mare viteză, la integrarea tehnologiei digitale de către afaceri, conectivitate, și câștigând ceva teren la serviciile publice digitale și capital uman. Astfel România pare a-și fi consolidat ultimul loc în clasamentul după indexul DESI2017.
Trebuie să fie și o țară pe ultimul loc - nu pot fi chiar toate pe primul loc!

Guvernarea tehnocrată, guvernare de tranzit apărută într-un moment de criză politică și fără sprijin parlamentar, nu pare a fi contribuit prea mult la digitalizarea României poate și din cauza mandatului scurt și a contextului. Noua alianță la guvernare, cu o puternică majoritate parlamentară și cu un mandat de 4 ani ar avea toate motivele și condițiile pentru transformarea digitală a economiei și societății românești. Numai să dorească să o facă. Deocamdată atenția și eforturile par a fi concentrate pe viața din închisori, dar timp ar mai fi.   

joi, 12 ianuarie 2017

În atenția noului guvern - o propunere de strategie de guvernare pentru telecomunicații

4. Administrarea activelor de telecomunicații ale statului

România deţine operatori de telecomunicaţii, fiind repezentată în administrare de diferite ministere: Telekom (RomTelekom, Cosmote), Radiocomunicaţii, administrate de către MCSI, Telecomunicaţii CFR administrată de Ministerul Transporturilor, sau Teletrans care aparţine de Ministerul Energiei. MCSI mai are în portofoliu și Poșta Română. Administrarea acestor active a fost o problemă în aproape toate guvernările: rezultate financiare nu prea bune, poziţii de piaţă slabe, scăderea valorii de piaţă, etc. Noua guvernare ar trebui să reconsidere modul în care administrează aceşti operatori pentru a-i transforma în competitori puternici pe o piaţă tot mai competitivă şi matură.
 
1. Mărirea valorii de piaţă a operatorilor de telecomunicaţii
Ministrul ”telecomunicaţiilor” ar trebui să aibă în vedere mărirea valorii de piaţă a operatorilor RomTelekom (Telekom), Radiocomunicaţii, etc., pe care statul român îi deţine. Valoarea de piaţă a unei companii reflectă calitatea procesului de administrare, prestaţia administratorilor. In ţările cu economii de piaţă, poate cel mai important rol al administratorilor unei companii este să-i crească valoare de piaţă, fiind demişi daca nu reuşesc. Valoarea de piaţă este, deci, o măsură a calităţii reprezentării statului în administrarea acestor societăţi, rezultatele de până acum cerând o abordare profesionistă. În consiliul de administraţie (RomTelekom, Cosmote, etc.) statul român ar trebui reprezentat de cei mai buni experţi, specialiști, personalități chiar, capabili(e) să înţeleagă afacerea şi industria şi să aibă o viziune asupra acesteia şi a strategiei de dezvoltare. La o mare companie precum (Rom)Telekom, o personalitate precum Daniel Dăianu, pentru a da doar un exemplu. O valoare de piaţă mare înseamnă un operator cu o poziţie puternică pe piaţă şi încasări mari la vânzarea acestuia. Finanțarea dezvoltării afacerilor, care a afectat negativ evoluția din ultimii ani a unora dintre operatori deținuți de statul român, ar trebui să fie, deasemenea, luată în considerație cu prioritate.
  
2. Listarea operatorului Telekom/RomTelekom
În toamna anului 2013, guvernul României începea a patra tentativă pentru a vinde pachetul pe care statul român îl mai deținea în operatorul RomTelecom, 45,99%, după alte trei tentative eșuate în 2005, 2008 și 2010. A fost angajat consilierul juridic (Bulboacă și Asociații), a fost angajat și consorțiul (Swiss Capital, UBS,Mușat și Asociații, BT Securities) care să realizeze vânzarea pachetului. Până în august 2014 și apoi finele anului 2015 acest consorțiu trebuia să fi prezentat o propunere pentru vânzarea optimă (maximizarea valorii) a pachetului - listare la bursă sau vânzare directă, fuziune RomTelekom - Cosmote înainte de vânzare. Până acum nimic!. Cum consorțiul angajat cu vânzarea pachetului avea tot interesul să-l vândă pentru a-și încasa onorariul, se pare că guvernul se desparte greu de participația pe care o deține în RomTelekom. Este adevărat că nici condițiile nu sunt cele mai bune și mă refer mai ales la performanțele operatorilor.
Ar trebui reluată listarea operatorului RomTelecom/Telekom, selectarea consultantului fiind deja făcută. În paralel ar mai putea fi făcut ceva, pentru mărirea valorii de piaţă a operatorului. 
Reluarea procesul investițional înainte de listare - dezvoltarea rețelelor LTE și fibră
Și fostul RomTelekom și fostul Cosmote Romania au aceiași problemă - investițiile scăzute din ultimii câțiva ani, care au făcut ca rețelele fixe (fibră optică) și mobile (LTE) să nu aibă acoperiri competitive. Rețeua de fibră optică RomTelekom (2 milioane locuințe planificate pentru finele anului 2016) este mai puțin dezvoltată decât rețeua UPC Romania sau RCS&RDS. Rețeaua LTE a fostului Cosmote este mai puțin dezvltată decât rețelele LTE ale operorilor Orange și Vodafone. Și, colac peste pupăză, s-a încercat îndreptarea acestei greșeli cu o altă greșeală și mai mare - oferirea accesului la rețeaua fixă RomTelekom operatorului Orange România contra accesului la rețeaua mobilă a acestuia. La licitația de spectru din 2012 Cosmote a achiziționat doar un bloc de 2x5MHz în banda de 800MHz. Cauza comună a acestei probleme de dezvoltare a rețelelor este subfinanțarea, o legătură putându-se face și cu problemele din ultimii ani ale companiei mamă OTE și ale Greciei. Dezvoltarea rapidă a rețelelor de fibră optică și mai ales LTE este o condiție esențială pentru revenirea operatorului, pentru creșterea valorii de piață a acestuia. 
Accelerarea fuziunii operatorilor RomTelekom şi Cosmote Romania
Ministrul ar trebui să ceară accelerarea fuziunea operatorilor Telekom/RomTelekom, în care România deţine 45,99% şi Telekom Mobile/Cosmote România, în care RomTelekom deţine 30%, înainte de listarea Telekom/RomTelekom. Aceasta înseamnă transformarea a doi operatori, Telekom/RomTelecom şi Telekom Mobile/Cosmote, fiecare cu aceiași problemă - investițiile - şi fiecare acţionând de ceva vreme tot mai concertat într-o piaţă din ce in ce mai convergentă şi mai competitivă, ajunsă la maturitate, într-un operator puternic capabil să concureze cu Vodafone şi Orange şi să recâştige poziţia de lider.
Ministrul ar trebuinu recomande vânzarea întregului pachet deţinut de stat, după modelul Franţei sau Germaniei, unde statul deţine încă o poziţie minoritară confortabilă în structura acţionariatului. Vânzarea ar putea fi făcută prin listare duală (bursa din Bucureşti şi din Germania sau Franța, de exemplu) oferta publică iniţială putând însemna vânzarea unui pachet de 15-25%, în funcţie de context până în anul 2020.
Se va vinde totuși un pachet de 15-25% din participația statului român în RomTelekom până în 2020?  

3. Listarea operatorului Poșta Română
Poșta Română este un operator deasemenea cu probleme, unele venind din trecut, mai ales dintr-o administrare defectuoasă. Procesele de restructurare, de diversificare a activităților au condus la o relativă stabilizare în ultima vreme. Ar trebui continuat ținând seama de marele și poate unicul atu în România al acestei companii - o rețea de distribuție de mare capilaritate, cu adevărat națională care ajunge peste tot în România, prin care operatorul poate să vândă aproape orice. S-ar putea adăuga la portofoliu, de exemplu, servicii de comunicații mobile prin crearea unui operator de rețea mobilă virtuală. Și multe alte servicii.
Listarea companiei la Bursa din București s-ar putea face după rezolvarea acestor probleme, probabil în anul 2018 sau 2019, prin vânzarea unui pachet minoritar important. 

4. Restructurarea și reluarea privatizării operatorului S.N. Radiocomunicaţii
În anul 2000 Radiocomunicaţii a început procesul de privatizare, proces întrerupt imediat după alegerile din acel an, deşi se ajunsese într-un stadiu avansat şi s-au făcut plăţi către consultant, ABN Amro Securities, care terminase raportul asupra companiei. Din 2001 procesul de privatizare a tot fost amânat, motivul invocat fiind nevoia de a avea o bază puternică de clienţi, care nu s-a putut realiza din cauza unei administrări defectuoase. 
Cu o evoluţiei modestă în ultimii ani, Radiocomunicaţii stagnează având nevoie de un partener strategic, care să o restructureze, să o repoziţioneze. Operatorul are o licenţă WiMAX (tehnologie care a pierdut lupta cu LTE) a cărei utilizare nu prea pare a fi lucrativă. Nici retransmiterea posturlor naționale de TV și radio în întreaga țară, rațiune de a fi a operatorului, nu merge prea bine, Radiocomunicații punând România în situația de a nu respecta acordul internațional privind trecerea la Tv digitală. Ar trebui reluat procesul de selectare a consultantului financiar printr-o licitaţie internaţională. În paralel ar trebui accelerat procesul de restructurare a operatorului, cu scopul de a-i creşte valoarea de piaţă. Spuneam cândva că, înainte de privatizare operatorul ar trebui reorganizat separând partea care reprezintă interesele statului (transmiterea programelor TV, radio) de cea care se adresează pieţei fiind activităţi cu investiţii şi eficienţe diferite. Înainte de aceasta ar trebui făcut însă altceva.     

Crearea unei noi entităţi din Radiocomunicaţii - pas premergător privatizării

Radiocomunicaţii are personal care se ocupă cu instalarea de echipamente radio (antene, radiorelee, turnuri, etc.) pentru nevoile proprii, fiind dificil de obţinut contracte de la ceilalţi operatori de telecomunicații competitori. Externalizarea acestei activităţi şi a personalului prin crearea unei noi entităţi cu obiect de activitate instalarea şi operarea echipamentelor radio (antene, turnuri, etc.), prezintă unele avantaje:

- fiind o companie specializată şi nu un operator cum este Radiocomunicaţii, poate aborda operatori de comunicaţii mobile (Vodafone, Orange, Telekom Mobile, RCS&RDS), sau de comunicaţii fixe (Telekom, UPC, furnizori de Internet, etc.) oferindu-le servicii de instalare, întreţinere şi operare a echipamentelor de telecomunicații. 
- noua entitate ar putea intra şi în administrarea turnurilor cu antene, afacere care este posibil să apară pe termen mediu și în România ca urmare a maturizării pieţei comunicaţiilor mobile, fază în care reducerea costurilor impune externalizarea activităţilor care nu sunt de bază.  
- ar creşte eficienţa, cifra de afaceri şi valoarea de piaţă a operatorului Radiocomunicaţii.
Prin crearea unei astfel de entităţi s-ar putea evita concedierile ce pot apare în urma preluării operatorului, prin privatizare, de către un partener strategic pentru care instalarea de echipamente nu este o activitate de bază.
Primul client al noii entităţi va fi chiar Radiocomunicaţii care îi va asigura contracte pentru câteva luni, urmând să devină independentă prin atragerea de contracte din piaţă.
Noua entitate se va crea prin detaşarea angajaţilor şi a activelor aferente activităţii, care se constituie aport la capital. Acţionar în noua entitate poate fi Radiocomunicaţii, eventual și statul român.

5. Administrarea unitară a activelor de telecomunicaţii deţinute de stat
Noul ministru ar trebui să propună primului ministru ca administrarea tuturor activelor de telecomunicaţii să se facă de aceiaşi autoritate, de exemplu ministerul ”telecomunicaţiilor”. Ar trebui cerut transferul administrării operatorilor Telecomunicaţii CFR şi Teletrans, de la ministerele respective la MCSI, care are în administrare şi alţi operatori, sau la o entitate specializată. Deşi rezultatele MCSI în administrarea operatorilor de stat nu sunt deosebite, este bine ca administrarea tuturor activelor de telecomunicaţii să se facă de către aceiaşi autoritate, expertiza în telecomunicaţii a celor două ministere nefiind deosebită. Sau, administrarea acestor active s-ar putea face de către un fond deținut de stat, transferând toate acțiunile acestui fond.

Telecomunicaţii CFR si Teletrans administrează reţele de fibră optică pe baza cărora oferă servicii unui grup restrâns de utilizatori, astfel că nu se folosește întreaga capacitate de transmisie și majoritatea veniturilor provin de la companiile mamă,. Restructurarea acestora, adică transformarea administrării unor infrastructuri de telecomunicaţii în afaceri, este un proces complex care ar trebui făcut rapid, de exemplu prin privatizare. Atragerea unor parteneri strategic, prin vânzarea unui pachet de control şi nu întregul operator, ar accelera evoluţia operatorilor, acesta aducând pe lângă expertiza căpătată pe pieţe liberalizate, accesul la finanţare. Prezenţa fondurilor de investiţii în structura acţionariatului ar putea fi o garanţie a creşterii valorii operatorului pe termen mediu.  

marți, 3 ianuarie 2017

Un minister pentru ECONOMIA DIGITALĂ!

Desi a fost mărit numărul ministerelor din noul guvern, din pacate nu am regăsit ministerul pentru ECONOMIA DIGITALĂ, pe care îl propuneam în strategia de guvernare pentru telecomunicații prezentată pe blogul personal http://nicolaeoaca.blogspot.ro, minister esențial în procesul de transformare digitală a economiei României.

Poate nu am fost eu prea convingător, sau poate că decidenții nu au apucat să citească ce recomandă Comisia Europeană, sau poate că nu au înțeles rolul economiei și societății digitale. 

O șansă ar mai fi totuși - prin prestația sa, noul ministru al Economiei să transforme ministerul în Ministerul Economiei DIGITALE!

joi, 22 decembrie 2016

În atenția noului guvern - o propunere de strategie de guvernare pentru ”telecomunicații”

3. Condiții necesare pentru ”România inteligentă”

1. Salarii în ministerul ”telecomunicațiilor” (MCSI) la nivelul industriei telecomunicațiilor pentru personal bine pregătit și motivat și cultură organizațională adecvată
Pentru realizarea obiectivelor propuse în strategia ”România inteligentă”, dar și pentru o activitate normală noul ministru al ”telecomunicațiilor” ar trebui să construiască o organizaţie stabilă şi performantă, bazată pe buni specialişti în telecomunicații și tehnologia informațiilor. Ar trebui să explice guvernului, primului-ministru că deşi angajaţii sistemului ministerului ”telecomunicaţiilor” (minister, etc.) fac parte din categoria ‘bugetari’ nu trebuie trataţi la fel cu ceilalţi în ce priveşte politica de angajare, pregătire, motivare, recompensare. Trebuie luată în consideraţie particularitatea ”telecomunicaţiilor” unde piaţa forţei de muncă este dezechilibrată: cererea de specialişti de telecomunicaţii și mai ales de IT-ști şi este mai mare decât oferta. Astfel, salariul mediu net în telecomunicații este dublul salariul mediu net pe economie, iar salariile din minister ar trebui să fie la aceste nivel, pentru că ministerul angajează din ”telecomunicații”. Nu mai vorbesc de specialișii IT, ale căror salarii sunt foarte mari, cele mai mari din economie (mii de euro net pe lună). Nevoia de specialiști a operatorilor de telecomunicații (Orange, Vodafone, Telekom, RCS&RDS, UPC, etc.) a condus la creşterea salariilor şi la politici de personal în care selectarea, pregătirea şi motivarea au căpătat o importanţă deosebită. Salariile au fost mărite pentru a-i putea păstra. Un specialist din sistemul ministerului comunicaţiilor, dacă va dori să plece, nu va pleca la ministerul sportului sau al agriculturii, ci la o companie de telecomunicaţii sau IT, din România sau din afară, pentru un salariu mult mai bun. În plus este dificil de arbitrat corect o competiţie având o stare socială inferioară. Realizarea obiectivelor propuse se poate face numai cu specialişti, construirea unei organizaţii stabile şi performante necesitând o altă abordare, decât cea ”bugetară” și uneori patriotardă. Iar finanţarea se poate realiza din taxele care se încasează din telecomunicaţii. 
Noul ministru al telecomunicațiilor ar trebui să explice acestea primului ministru, guvernului și să convingă că salariul mediu din sistemul ministerului trebuie să fie la nivelul salariului mediu din telecomunicații.

2. Legislație predictibilă și favorabilă dezvoltării rețelelor de telecomunicații - oferta
Eliminarea imediată a ”taxei pe stâlp”
Guvernele României și-au făcut un obicei în a considera telecomunicațiile o sursă de venituri care să alimenteze ”găurile negre” ale economiei sau să plătească majorări de salarii, de pensii, neștiind sau ignorând că există o corelație între gradul de dezvoltare și utilizare a accesului la rețele de mare viteză și creșterea economică a țării, bunăstarea întregii națiuni. Creșterea cu 10% a utilizării internetului provoacă creșterea cu 1,5% a PIB-ului, prin faptul că în noile zone racordate la Internet afacerile se pot desfășura mult mai ușor. În loc să se investească în viitor guverananții noștri au investit pe termen foarte scurt mărind salarii, pensii, etc. în preajma alegerilor - ”pomeni electorale”, sau alimentând găuri negre din economie. Așa se face că cei peste 682 milioane obținute din licitația de spectru din anul 2012 nu s-au folosit pentru conectarea Românei la rețele de mare viteză, creșterea gradului de adopție a Internetului. România este penultima țară în UE din punctul de vedere al utilizării Internetului, 21,3% penetrare în iulie 2016, și nu întâmpător PIBul nostru tot pe ultimul loc este în clasamentul UE.  Mai mult, după ce că nu folosesc eficient veniturile din telecomunicații guvernanții mai pun și taxe noi operatorilor din telecomunicații, ”taxa pe stâlp”, de exemplu, și aceasta într-o perioadă delicată - industria era în stagnare, criza economică, astfel că începând cu anul 2009 veniturile și profitabilitatea în telecomunicații a tot scăzut. În tot acest timp, miniștrii care au condus telecomunicațiile nu au zis nimic, nu s-au ridicat să apere creșterea industriei și implicit a economiei naționale. ”Taxa pe stâlp” trebuie eliminată IMEDIAT pentru a ajuta telecomunicațiile să-și revină și astfel să ajute la creșterea economică a țării.
Predictibilitatea legislativă, mai ales cea fiscală, degrevarea telecomunicațiilor de taxe contraproductive este foarte importantă pentru evoluția telecomunicațiilor, a economiei, a puterii de cumpărare a românilor pentru că toate aceste taxe sunt transferate utilizatorului final prin tarife mai mari.

3. Stimularea adopției Internetului – cererea  
Existența unor rețele de mare viteză este o condiție necesară, însă nu și suficientă. Românii trebuie stimulați, convinși să folosească Internetul în relațiille cu administrația, cu educația, cu sănătatea, cu justiția, etc., iar tonul trebuie să-l dea acestea din urmă, instituțiile statului. Conectarea școlilor la Internet de mare viteză și folosirea acestuia în procesul de învățământ va pregăti generații, care evident vor folosi Internetul în viața de zi cu zi. Conectarea primăriilor, rurale mai ales, la Internet de mare viteză și folosirea acestuia în activitatea de zi cu zi - interacțiune on-line dintre cetățeni și autorități, care să înlocuiască interacțiune umană adesea birocratică - va duce pe lângă simplificarea, debirocratizare activității și la stimularea adopției Internetului de către cetățenii români. Administrațiile fiscale trebuie informatizate astfel încât cetățenii să-și poată rezolva problemele on-line de oriunde. Similar, folosirea comunicațiilor electronice și a Internetului în actul medical va ușura această activitate și accesul cetățenilor la servicii de calitate. Și, evident, toate aceste sisteme trebuie interconectate și operaționale de oriunde din România și chiar din afara țării. Paperless office de care vorbea Alvin Tofler acum câteva decenii nu prea pare a avea șanse în România prea curând.

4. Reglementare pentru competiție și utilizatorul final
Introducerea accesului de mare viteză în sfera serviciului universal
În România avem o situație paradoxală - viteze foarte mari de acces și utilizare redusă a Internetului, explicabilă prin faptul că circa 46% din populație locuiește în mediul rural. Astfel, România este una dintre ultimele țări din UE (penultima în anul 2015, conform CE) în privința utilizării Internetului. Cum nu viteza foarte mare crește PIBul, ci penetrarea, utilizarea Internetului de câți mai mulți locuitori pentru a dezvolta afaceri locale (creșterea utilizării Internetului cu 10% duce la creșterea PIBului cu 1,5%) avem încă o explicație a dezvoltării noastre economice. Introducerea accesului de bandă largă în sfera serviciului universal însoțită de măsuri pentru creșterea adopției ar putea accelera utilizarea Internetului pentru dezvoltarea afacerilor locale, premiză pentru creștere economică.
Accesul la rețelele  de comunicații mobile
Faptul că pachetele totale, dublu triplu play cu 2x3 servicii fixe și mobile, sunt din ce în ce mai căutate și că acestea sunt mult mai accesibile operatorilor de rețele mobile (prin LTE+, Tv prin satelit) decât operatorilor de rețele fixe (greu de construit o rețea mobilă) constituie un alt mare avantaj competitiv al operatorilor de rețele mobile.         
Din graficele prezentării ”Reglementare pentru competiție făcută la evenimentul ANCOM din 17 noiembrie 2015 dedicat lansării propunerii de strategie
se observă mari diferențe de cote de piață între operatorii de rețele mobile și operatorii exclusiv de rețele fixe, explicabile prin lipsa rețelelor mobile pentru ultimii și deci imposibilitatea accesării întregii piețe potențiale cu pachetul de 2x3 servicii.  
Cum principala problemă competițională este lipsa accesului operatorilor de rețele fixe la rețelele mobile cu acoperire națională, ANCOM ar trebui să reglementeze (inclusiv tarife și condiții rezonabile de acces) accesul acestora la rețelele mobile cu acoperire națională. În felul acesta operatorii mici, UPC, DCS, etc. ar putea căpăta acoperire națională și deci acces la aproape oricare potențial client. Și bineînțele ar putea oferi și servicii la punct mobil. Nu numai aceștia, ci și operatorii de rețele mobile virtuale inexistenți în România până în 2014. România, era una dintre puținele țări (Bulgaria?) din UE fără operatori de rețele mobile virtuale din UE, deși marii operatori clamau că ar fi deschis rețelele! Era rezultatul refuzului de peste 10 ani al marilor operatori de rețele mobile de a deschide rețelele altor operatori, evitând astfel noi competitori. Astăzi există un singur operator virtual, Lycamobile, având acces din 2015 la rețeaua Telekom Mobile, care și-a asumat obligația găzduirii prin licențierea din 2012.
Eliminarea tarifelor de terminare în rețelele mobile 
Pentru creșterea competiției, eliminarea subvenționării marilor operatori de către cei mici și mai ales pentru a optimiza cheltuielile României cu comunicațiile mobile ar trebui ca tarifele de terminare în rețelele mobile să dispară până în anul 2020. Tendința de reducere impusă de CE este evidentă și în final va duce la dispariția acestor tarife. Ar trebui ca românii să aibă doar un singur telefon mobil în buzunar, așa cum au, dacă mai au, un singur telefon fix acasă. Și tarifele de terminare în rețelele fixe ar putea dispărea până în 2020 împreună cu cele mobile.
Subiectul l-am abordat și in prezentarea ”Reglementare pentru competiție ținută la evenimentul ANCOM din 17 noiembrie 2015 dedicat lansării propunerii de strategie
unde se prezintă pe lângă argumente și o propunere de calendar de reducere la ZERO a tarifelor de terminare în rețelele mobile.
Denominarea în lei a tarifelor serviciilor de comunicații mobile
Operatori  de comunicații mobile Orange, Vodafone, Telekom M, RCS&RDS au tarifele serviciilor de comunicații mobile denominate în Euro și plătite în lei la cursul zilei facturării.  Chiar și ANCOM, autoritatea de reglementări are unele tarife și taxe denominate în euro (licențe frecvențe, etc.). De ce sunt denominate tarifele din telecomunicații în Euro atâta vreme cât moneda națională este Leul? Din comoditate sau din neîncredere în moneda națională? Unii operatori motiveaza aceasta prin unele cheltuieli, de capital mai ales, care se fac in Euro, iar fluctuația parității monedei naționale față de euro face imprevizibilă suma în lei a importurilor în Euro. Este o poziție și de comoditate a operatorilor noștri, care transferă astfel riscul lor valutar către cele circa 25 milioane SIMuri existente pe piața noastră, deși au modalități de control a riscului (hedging). Ca urmare, utilizatorii finali nu știu ce sume au de plătit (lunar) pentru servicii cu tarife denominate în Euro. Mai mult, în perioade de turbulențe ale monedei naționale utilizatorii finali plătesc mai mult pentru același serviciu la același salariu lunar denominat și plătit în Lei.
De ce ar trebui denominate în lei tarifele serviciilor de comunicații mobile din România? In primul rând, pentru că moneda națională este leul. Ca urmare, marea majoritate a românilor au salariile denominate in lei și nu în Euro, astfel că tarifele denominate în Euro devin impredictibile la plată. Marea majoritate a bunurilor, produselor și serviciilor pe care românul le cumpără din salariul denominat și plătit în lei au prețurile denominate in Lei. Ceapa, merele, roşiile, chiar şi cele importate, au preţuri în lei. Apoi, în România contabilitatea companiilor, inclusiv a operatorilor de telecomunicații, se ține în moneda națională, leul. În fine, un ultim argument poate fi și faptul că trecerea României la moneda Euro nu pare iminentă, pentru a spera prea curând la denominarea în Euro a salariilor.
Interzicerea comercializării de telefoane/dispozitive mobile codate 
Pentru creșterea migrației utilizatorilor de comunicații mobile ar trebui interzisă comercializarea telefoanelor mobile codate. Cel puțin doi operatori de telefonie mobilă oferă telefoane codate în reţeaua proprie astfel că nu pot fi folosite în alte reţele dacă nu sunt decodate, care nu se face gratis. De ce telefonul mobil pe care-l cumperi cu plata în rate în cadrul unui abonament pe 1 sau 2 ani este codat? O casă pe care o cumperi cu plata în rate nu este “codată” - o poţi folosi cum doreşti: poţi locui in ea, o poţi închiria sau vinde. Pe când la un telefon mobil cumpărat in rate (cu contract care prevede obligaţii) nu ai deplinătatea uzufructului: eşti obligat sa-l foloseşti numai intr-o reţea, deşi este al tău. La telefonia fixă niciun operator care oferă telefoane nu le codează. De ce operatorii mobili trebuie să cheltuiască în plus pentru a coda telefonul şi a limita astfel folosirea unui produs pe care consumatorul îl plateşte integral pe durata contractului? 
Durata unui contract pentru servicii de telecomunicații - un an
Pachetul de reglementări al Comisiei Europene (dec. 2009, etc.) prevede, printre altele, limita durata contractelor pe care le oferă operatorii de telecomunicaţii la 24 luni, dar şi faptul că operatorii trebuie să ofere consumatorilor şi contracte cu o durată maximă de 12 luni. Și noul pachet de reglementări susține micșorarea duratei contractelor la un an. La noi, operatorii oferă, preponderent și stimulativ, contracte cu durata de doi an, fapt ce limiteaza libertatea de mișcare a utilizatorilor finali, adică competiția.
Atenție la parteneriate, partajări de rețele, fuziuni, achiziții
Marii operatorii au încheiat alianţe strategice privind utilizarea şi dezvol­tarea în comun a reţelelor cu obiectiv construirea și operarea în comun de rețelelor mobile (Orange și Vodafone), lansarea de servicii fixe de către cei care nu au rețea ”fixă” (Orange şi Telekom) sau acces la reţele mobile (RCS&RDS și Vodafone). Mai mult, și ANCOM pare a încuraja, cel puțin declarativ, parteneriatele care prevăd partajarea rețelelor.
Astfel de parteneriate pot evolua și duce la scăderea competiției în rețele. Imaginați-vă cazul extrem în care toți operatorii de comunicații mobile, de exemplu, folosesc aceiași rețea! Înpoi la monopol! În plus, CE se opune achizițiilor cu impact negativ asupra competiție. Strategia ANCOM pe termen mediu ar trebui să-și propună păstrarea nivelului competițional, monitorizând și evitând acțiunile ce pot duce la concentrarea pieței și stimulând intrarea de noi competitori, operatorii de rețele mobile virtuale, de exemplu.

5. Ministerul pentru Economia digitală?
Poate Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale prelua și rolul de administrator al procesului de transformare digitală a economiei României sau este nevoie de încă un nou minister? Un contra-argument ar fi că ar crește numărului ministerelor. Un argument pro ar fi expertiza existentă în minister, mai ales dacă salariile se vor ”pune” la nivelul pieței telecomunicațiilor.