marți, 19 ianuarie 2016

Refuzul tehnocrat

Ieri seara, intr-o interventie telefonică în emisiunea TVR1 care-l avea ca invitat pe domnul ministru al telecomunicațiilor Marius Bostan, îi propuneam domniei sale să includă in planul ministerului pe acest an și denominarea in lei a tarifelor serviciilor de comunicații mobile.
Răspunsul domnului ministru a fost un refuz diplomatic - o să vedem, o sa ne gândim, etc. desi argumentele aduse de mine nu erau de neglijat:
- nu necesita resurse financiare, ci doar bunăvoință si persuasiune - discuții cu conducerile câtorva instituții (ANCOM, Ministerul Finanțelor, Consiliul Concurenței, ANPC, operatori, etc.) 
- se poate realiza in timpul mandatului de un an
- adresează 25 milioane SIM sau 80-90% din populatia tarii, utilizatorii de comunicații mobile din România.
Argumentam eu că denominarea tarifelor în Euro a fost o concesie făcută operatorilor de telefonie mobilă chiar de la lansarea marilor noștri operatori de telefonie mobile, când li se permitea orice (tarife terminare sau de roaming uriașe, etc) și că este un avantaj competitional nemeritat, operatorii de comunicatii fixe având tarife denominate in lei, deși telefonia fixa este o afacere pe partea descendentă a ciclului de viață. 
Unii operatori motiveaza denominarea tarifelor în Euro prin unele cheltuieli, de capital mai ales, care se fac in Euro, iar fluctuația parității monedei naționale față de euro face imprevizibilă suma în lei a importurilor în Euro. Oare același lucru nu li se întâmplă și operatorilor de comunicații fixe? Este o poziție și de comoditate a marilor noștri operatori, care transferă astfel riscul lor valutar către cele circa 25 milioane SIMuri existente pe piața noastră, desi operatorii noștrii au la îndemână hedging-ul pentru minimizarea riscului și a cheltuielilor financiare.
De ce ar trebui denominate in LEI tarifele din comunicatiile mobile:
- Leul este moneda nationala. Incă!
- în România contabilitatea se tine in LEI,
- românii au salariile denominate in LEI,
- tarifele devine impredictibile la plată, utilizatorii finali nu știu ce sume au de plătit (lunar) pentru servicii,
 - în perioade de depreciere a monedei naționale, așa cum se întâmplă de ceva vreme, creste valoarea facturii,
- trecerea la moneda națională Euro nu pare iminentă, pentru a spera prea curând la denominarea în Euro a salariilor.
Să-i pese, oare, domnului ministru mai mult de cei patru operatori de telefonie mobilă, care  împreună realizează circa două treimi din veniturile comunicațiilor electronice românești, decât de cei circa 18 milioane de români utilizatori ai serviciilor de comunicații mobile?
Sau, să se teamă domnul ministru mai mult de marii operatori de telecomunicații decât de cetățenii români, de la care, în calitate de ministru tehnocrat, nu așteaptă voturi?
Telecomunicațiile din România ar trebui să revină la normalitate, la tarife denominate în lei, așa cum era înainte de lansarea pe scară largă a servicilor de telefonie mobile!

Concesia nu-și mai are locul și sensul acum!

luni, 11 ianuarie 2016


Întrebări la început de an

O știre de început de an

http://www.zf.ro/zf-24/ministrul-comunicatiilor-a-discutat-cu-berd-despre-finantarea-telekom-radiocom-si-a-postei-romane-14955256

anunța că în primele zile ale noului an au avut loc discuții la vârf între conducerea Ministerului Societății Informaționale și reprezentanți BERD, subiectul fiind ”finanţarea companiilor Telekom România, Radiocom, Poşta Română şi modul în care BERD poate fi implicată în susţinerea acestor proiecte, conform unui anunţ al instituţiei”. Dorința și graba de a începe anul în forță, de a rezolva problemele este lăudabilă. Curios este însă faptul că nu am reușit să găsesc pe site-ul ministerului anunțul despre această întilnire și despre discuțiile purtate, ci doar o trimitere la sursa menționată mai sus. Dar aceasta nu este singura curiozitate!

 

De ce Telekom?

De ce ministerul, acționarul minoritar (45,99% din RomTelekom care deține 30% din fostul Cosmote), trebuie să poarte discuții pentru finanțarea Telekom? Nu are, oare, Telekom puterea să obțină singură finanțarea necesară dezvoltării afaceri? Până în anul 2013, când Ministerul Finanțelor a prezentat ultimele informații financiare despre RomTelekom aceasta avea un grad de îndatorare mic - 12,7% în 2013 - cel mai mic pe piața comunicațiilor fixe. Nu la fel de bine stătea fostul Cosmote 108,6%, cel mai mare din piața comunicațiilor mobile! Oare nici acționarul majoritar OTE nu poate să negocieze obținerea finanțării unui operator din grupul său? Până acum ceva vreme OTE avea întradevăr probleme cu împrumuturile - circa €3 miliarde micșorate prin vânzarea unor active (Globul din Bulgaria, ..). Este adevărat că situația din Grecia, piața principală pentru OTE, nu este roză și că veniturile grupului OTE și EBITDA erau în scădere ușoară în primele trei trimestre din 2015. Oare, nici Deutsche Telekom, acționarul important OTE, nu are suficientă putere de negociere pentru a obține finanțare pentru un operator din grup? 

Apoi, cum să corelăm această știre, discuții cu BERD pentru finanțarea Telekom, cu abținerea reprezentanților României la votul pentru învestirea noului director executiv Telekom Romania, Miroslav Majoros?
Și încă o întrebare - oare mai este intersat ministerul de vânzarea unui pachet de acțiuni Telekom, a patra tentativă începută în 2013, de vreme ce se preocupă de finanțarea acestuia, de întărirea acesteia? Greu de crezut s-a discutat despre vânzarea întregului pachet de 45,99% din RomTelekom către BERD.

Radiocom un vechi ”client”!
Pe listă apar și două companii deținute de statul român, care au ceva probleme - Radiocom și Poșta Română.
Prezența acestor companii nu este o surpriză. Radiocom a avut în decursul timpului probleme cu împrumuturile, mare parte cu garanția statului - circa €180 milioane împrumuturi la venituri de €78 milioane în 2011, în scădere la circa €100 miliane la venituri de circa €75 milioane în 2014. Când statul nu a mai garantat a fost mai dificil să obțină împrumuturi și astfel am avut eșecul trecerii la TV terestră digitală. Poșta Română vine după eșecul privatizării și după câțiva ani cu pierderi, ultimul an sau ultimii doi ani fiind, se pare, cu profit.
Să înțelegem oare că nici Poșta Română și nici Radiocom nu sunt în stare să obțină creditare singure, fără sprijinul statului, doar pe baza planului de afaceri?
Să înțelegem oare că se încercă din nou împrumuturi cu garanția statului, cu care Radiocom s-a obișnuit în decursul timpului și grație cărora a reușit să ajungă la datorii de €180 miiloane în 2011?
Sau, să înțelegem că se încercă din nou, pentru a nu știu câta oară, restructurarea, întărirea poziției pe piață, creșterea valorii, etc. a acestor companii înainte de …, cum declarau mai toți foști miniștrii ai telecomunicațiilor?
Dacă este așa, soluția pare, mai degrabă, privatizarea care să aducă o conducere eficientă.
Radiocom este o afacere bazată pe tehnologie, ca de altfel toate afacerile din comunicații electronice, și ar trebui condusă de o echipă executivă care să înțeleagă pe lângă tehnologie, afacerea, mai ales. Eșecul trecerii la Tv terestră digitală, care a pus România pe lista rușinii, a țărilor ce nu și-au respectat angajamentele asumate la nivel international, arată că Radiocom are mare nevoie de o echipă executivă. Poate că, înainte de finanțare, Radiocom ar avea nevoie de o echipă executivă care să evite astfel de eșecuri, care să știe ce să facă cu împrumuturile. De la BERD, de exemplu.  


Sau, să fie BERD interesată de participații in aceste companii, pe care să le achiziționeze de la statul român? La privatizarea RomTelecom din 1998, BERD a avut opțiunea de a cumpăra un pachet de acțiuni ale operatorului pe care nu a exercitat-o însă. Oare, acum va dori? N-ar fi rău!

marți, 5 ianuarie 2016





Impactul deciziei ANCOM de a dereglementa accesul la rețelele fixe

anunța decizia privind dereglementarea accesului la infrastructura http://www.ancom.org.ro/formdata-1130-48-1785.
Publicarea deciziei era urmarea unei consultari publice lansate anul trecut de către ANCOM si a răspunsului favorabil, fără nicio observație, transmis de Comisia Europeană la sfârșitul anului trecut autorității, https://circabc.europa.eu/faces/jsp/extension/wai/navigation/container.jsp prin care aceasta confirmă concluziile analizei ANCOM, care arăta că piața cu amănuntul a serviciilor de acces la internet în bandă largă la puncte fixe din România este competitivă, nefiind necesare măsuri de reglementare ex ante la nivelul pieței de gros.
Să reamintim că la consultarea de anul trecut mari operatori, Orange și Vodafone, au cerut reglementarea accesului la retele fixe, vizată fiind reteaua RCS&RDS, desi aveau la dispoziție rețeaua RomTelekom, al cărui acces era reglementat de la liberalizarea pieței din 2003.
Conform comunicatului ANCOM, Romania devenea singura țară din Uniunea Europeană care elimina reglementarea accesului la rețelele fixe, considerând că piața cu amănuntul funcționează eficient prin forțe proprii.
Așa cum am mai afirmat și în trecut este o decizie corectă care păstrează un oarecare echilibru competițional.

Cum ar putea arata piața in urma deciziei ANCOM?
RCS&RDS poate fi mulțumit pentru că a scăpat de presiunea marilor operatori care voiau acces la rețeaua fixă a sa și va putea să continue dezvoltarea.
Cel mai câștigat pare a fi Orange România, care desi nu a obținut acces la rețeaua fixă RCS&RDS printr/o decizie ANCOM, ca de altfel nici Vodafone Romania, a obținut totuși acces la rețeaua fixă RomTelekom prin acordul dintre cei doi mari operatori agreat, pare-se, la finele anului trecut. Astfel Orange va avea acces la o rețea fixă cu acoperire națională în care fibra optică înlocuiește tot mai mult cablul simetric. Din acest acord Orange ar putea avea mai mult de câștigat decât Telekom prin structura clienților, de exemplu. Cu o structură deosebită a clienților (pondere mare clienți cu abonament, sau companii) Orange va putea oferi pachetul maxim de servicii - ”double triple play” (telefonie, Internet și Tv la punct fix și mobil), având astfel ocazia de a oferi noi servicii vechilor clienți sau de a atrage noi clienți. Dacă acordul dintre Orange și Telekom va intra în vigoare în 2016, vom putea asista la detașarea operatorului Orange Romania în fruntea clasamentului după venituri, Telekom (RomTelekom + Cosmote) fiind primul în anul 2014 urmat de Orange, iar Orange ar putea fi primul în anul 2015 urmat la mică distanță de Telekom. Aceasta, doar dacă acordul va intra în vigoare, dacă acordul va fi pe placul noului director executiv Telekom.
Vodafone Romania se vede pus într-o situație delicată rămânând singurul mare operator fără servicii la punct fix în ofertă. Salvarea ar putea veni în urma unui eventual acord între Liberty Global și Vodafone vizând o posibilă fuziune sau schimb de active. Dacă se va ajunge la un acord Vodafone ar putea beneficia de rețeaua UPC Romania care însă nu se compară cu rețeaua RomTelekom din punctul de vedere al acoperirii. Achiziția DCS, pus în vânzare de ceva vreme, ar mai putea mări un pic acoperirea, care totuși nu ar ajunge la nivelul rețelei fixe RomTelekom. Dacă nu va rezulta niciun acord între Liberty Global și Vodafone, Vodafone Romania s-ar putea vedea nevoit sa solicite un parteneriat cu UPC Romania pentru a include în ofertă și servicii la punct fix și a contracara astfel avansul Orange Romania. UPC Romania și-ar putea dori un astfel de parteneriat dacă nu va reuși să lanseze un operator ”mobil virtual”. Un astfel de parteneriat i-ar permite să ofere si servicii la punct mobil, adică pachetul maxim cu 2x3 servicii.