duminică, 18 iunie 2017



Comunicațiile mobile românești în anul 2016
1. Utilizarea serviciilor de comunicații mobile continuă creșterea

Pe piața românească activează patru operatori de rețele mobile: Orange, Vodafone, Telekom M (Cosmote) și RCS&RDS, folosind tehnologiile 2G, 3G, și 4G și doar un singur operator de rețele mobile virtuale, Lycamobile. Acesta se lansa în 3 martie 2015, România devenind a 18-a ţară din reţeaua internaţională a operatorului. Era prima breșă în sistemul defensiv al marilor operatori realizată însă de un operator internațional. Lycamobile folosește rețeaua Telekom Mobile și potrivit TeleGeography din 16 mai 2016 ajusese la 100.000 clienți în luna mai 2016.
Anul 2016 vine să confirme afirmația făcută acum un an potrivit căreia 2015 poate fi considerat începutul revirimentului comunicațiilor mobile românești dacă luăm în considerare evoluția pieței (veniturile, SIMuri) pe fundalul unei evoluții pozitive a economiei naționale. Astfel, criza cu care se confruntă telecomunicațiile noastre începând cu anul 2009 și care a condus la scăderea continuă a veniturilor, pare a se fi terminat. 

Surse: operatori, ziare economice, estimări autor

Numărul SIMurilor crește în ciuda ofertelor cu trafic spre alte rețele
Potrivit declarațiilor operatorilor, numărul SIMurilor vândute a crescut la 27,5 milioane la finele anului 2016 față de 26,2 milioane cu un an în urmă, astfel că se poate spune că reducerea tarifelor de terminare în rețelele mobile (ultima dată în aprilie 2014!!!) și obligarea operatorilor de a avea oferte cu trafic spre alte rețele nu prea a avut efect. De menționat că operatorul RCS&RDS, recent listat la Bursa de Valori București, a început să prezinte rezultate: rezultatele la finele anului 2016 și rezultate trimestriale, pentru anul 2016 anunțând 3,2 milioane utilizatori telefonie mobilă. 


Surse: operatori, ziare economice, estimări autor

Statistici ANCOM
ANCOM, autoritatea națională de reglementare a telecomunicațiilor, oferă pentru utilizatorii de telefonie mobilă două tipuri de informații - numărul SIMurilor vândute - 25,5 milioane la finele anilor 2012 și 2013, 25,2 milioane la finele anului 2014, 26,2 milioane la finele anului 2015 și 26,4 milioane la finele anului 2016, precum și numărul de SIMuri active - 22,8 milioane la 31 decembrie 2012, 22,9 milioane la finele anilor 2013 și 2014, 23,1 milioane la finele anului 2015 și 22,9 milioane la finele anului 2016. Diferența dintre valorile raportate de ANCOM și cele raportate de operatori poate fi pusă pe seama modului cum sunt definite SIMurile vândute și active. Să remarcăm faptul că, potrivit ANCOM, în anul 2016 numărul SIMurilor vândute a crescut cu 200.000, în timp ce numărul SIMurilor active a scăzut cu aceiași valoare. Din păcate ANCOM nu furnizează informații privind cotele de piață și prezintă rapoarte asupra pieței doar de două ori pe an.

Orange își păstrează poziția fruntașă, dar Vodafone se apropie
Ca și în anii anteriori, și în 2016, Orange Romania continuă să aibă cele mai multe SIMuri vândute, 10,1 milioane, față de 10,2 milioane în 2015, urmat de Vodafone Romania cu 8,8 milioane SIMuri, în creștere de la 8,5 milioane în 2015 (8 milioane în 2014!) și Telekom Mobile cu 5,35 milioane față de 5,75 milioane în 2015 sau 7,28 milioane în 2009! Conform prospectului ofertei publice din aprilie 2017, RCS&RDS avea 3,2 milioane SIMuri vândute la finele anului trecut - creștere puternică începând cu anul 2014 când a încheiat acordul de roamning național cu Vodafone Romania.
Orange continuă să-și păstreze poziția de prim operator având la finele anului 2016 o cotă de piață de 36,8% după numărul SIMurior vândute, față de 40,5% în 2014, operatorul continuând să piardă cotă de piață și ajungând la cota din anul din 2010 când deținea tot 36,8% din numărul total de SIMuri. Vodafone este al doilea operator cu 32% cotă de piață față de 32,3% la finele anului 2015, ușoară revenire după scăderea aproape continuă începută în anul 2010.

Telekom Mobile continuă să piardă clienți
Telekom Mobile (Cosmote) este al treilea operator cu 19,5% din totalul SIMurilor vândute, în scădere din anul 2009 când avea o cotă de 24,9%. Este și rezultatul investițiilor scăzute în rețea și spectru din ultimii câțiva ani, și al unei decizii neinspirate - acordul de partajare a rețelelor încheiat de grupul Telekom cu Orange. Acest acord de partajare pare a fi accelerat procesul de pierdere de clienți și de cotă de piață.

Surse: ANCOM

RCS&RDS marele câștigător al ultimilor trei ani!
Marele câștigător al ultimilor trei ani, RCS&RDS a ajuns la aproape 12% cotă de piață, ajutat foarte mult de contractul de roaming național încheiat cu Vodafone, dar și de tarifele mici. Contractul de roaming national încheiat de operatorul RCS&RDS pentru a folosi rețeaua Vodafone și activ între aprilie 2014 și martie 2017 a resuscitat și portarea numerelor de telefon în rețelele noastre de telefonie mobile, succesul RCS&RDS fiind rezultatul tarifelor mici și a unei bune acoperiri naționale prin rețeaua Vodafone și apoi prin propria rețea.
Sursă: ANCOM

În acești ultimii trei ani a crescut și numărul total al portărilor și implicit și mobilitatea românilor utilizatori de servicii la punct mobil.

Pentru prima dată ponderea abonamentelor depășete 50%!
Conform ANCOM, la finele anului 2016 circa 11,5 milioane, sau 50,2% din totalul SIMurilor active, o reprezentau abonamentele, iar, conform datelor prezentate de operatori, cu 41% abonamente Vodafone Romania era sub media pieței. Și Telekom Mobile cu 30,5% era cu mult sub media pieței, fapt care se reflectă și în venituri (venitul mediu pe SIM, dar și venitul total). Astfel, 2016 este primul an în care numărul abonamentelor reprezentând SIMuri active, 11,5 milioane, depășește numarul cartelelor preplătite active, 11,4 milioane.
 Surse: operatori, ANCOM

Traficul de voce continuă creșterea
Deși numărul SIMurilor active a rămas aproape constant în ultimii ani traficul generat a crescut continuu ajungând la 70,6 miliarde minute în 2016, în timp ce numărul SMSurilor trimise înregistrează prima scădere. Este rezultatul unor oferte cu din ce în ce mai multe minute (mii sau nelimitat) sau SMSuri în propria rețea, incluse, dar și al unor aplicații (WhatsApp, ..) larg răspândite.

Sursă: ANCOM

62% din trafic se termină în rețeaua mobilă care l-a generat!
Ofertele cu mii de minute sau trafic nelimitat în propriile rețele au dus la concentrarea traficului în rețelele care l-au generat, circa 62% în anul 2016, astfel că doar o mică parte a traficului a reușit să scape spre alte rețele - mobile, fixe, internaționale. Se observă însă o tendință de scădere puternică a ponderii traficului terminat în propriile rețele rod al obligării operatorilor de a avea oferte cu trafic spre alte rețele (la tarife rezonabile) și, oarecum, al punerii pe costuri a tarifelor de terminare în rețelele mobile (ultima dată în aprilie 2014!!!) - 62% în 2016 față de 84,6% în 2013. România are, prin urmare, patru rețele de telefonie mobilă care nu prea comunică între ele, românii fiind astfel nevoiți, astfel, să aibă 2 sau 3 telefoane conectate în rețele diferite, pentru a evita încă mari taxe vamale impuse între rețelele de telefonie mobilă prin mari tarife cu amănuntul. Ca atare, societatea românească plătește mai mult decât ar trebui pentru serviciile de comunicații mobile

Sursă: ANCOM

Tarife de terminare prea mari
Este rezultatul acceptului prea îndelungat al marilor tarife cu amănuntul pentru terminarea convorbirilor în rețelele mobile. Punerea pe costuri a tarifelor de terminare în rețelele mobile impusă de CE în ultimii ani ar putea duce la rezolvarea problemei, dacă ANCOM va continua procesul și dacă reducerea tarifelor de terminare en gross se va transfera către utilizatorul final, în tarifele cu amănuntul determinate pe baza costurilor. Din păcate am mai pierdut un an, ANCOM anunțând în această primăvară că a revizuit tarifele de terminare în rețelele mobile, dar că nu le-a modificat. Astfel, România are tarife de terminare peste nivelul mediei Uniunii Europene deși puterea de cumpărare, salariul mediu sau PIB nostru sunt departe de media UE - penultimii din UE, în urma noastră fiind doar Bulgaria.


Sursă: BEREC
 
Tarife mari de terminare în rețelele mobile înseamnă și continuarea subvenționării marilor operatori de comunicații mobile de către restul operatorilor cu implicații asupra competiției.
Dispariția tarifelor de terminare în rețele mobile, posibilă pe termen mediu, până în anul 2020, va elimina acestă anomalie.

Concluzii
Creșterea utilizării telefoniei mobile s-a realizat pe fondul unei competiții puternice care a determinat operatorii să mărească ofertele de minute și de date. Efectul reducerii tarifelor de terminare în rețele mobile de acum trei ani pare să se fi estompat, numărul SIMurilor vândute crescând și în anul 2016, punând, astfel, la îndoială și eficiența mecanismul de monitorizare (a transferului către utilizatorul final a reducerii tarifelor de terminare) aplicat de Consiliul Concurenței. Ca rezultat - cea mai mare parte a traficului încă se termină în rețeaua de origine. Acestea reclamă intervenția ANCOM, eliminarea cât mai rapidă a tarifelor de terminare în rețelele mobile pentru minimizarea cheltuielilor societății noastre.      

vineri, 9 iunie 2017



Licitația 5G???

In dimineata zilei de 9 iunie 2017 am gasit un scurt email prin care am aflat că domnul Bogdan Iana ar urma să ”plece” din ANCOM, la care am raspuns „Imi pare rau de ce s-a intimplat si imi cer scuze dacă prin ce am facut considerati ca am contribuit la acest deznodamant, făcând referire la o interventie publica de a mea
din 24 aprilie a acestui an, când intr-un exces de democrație și într-o perioadă de criză a conducerii ANCOM declanșată de plecarea domnului Cătălin Marinescu am făcut public încă două propuneri pentru funcția de președinte ANCOM, după cea a domnului Alexandru Petrescu si anume domnii Bogdan Iana și Eduard Lovin, ambii foarte buni specialisti și cu indelungată expertiză în reglementarea telecomunicațiilor.

Când am citit mesajul gândul mi-a fugit la propunerea făcută în 24 aprilie 2017 și la faptul că poate am contribuit la deznodământul din 8 iunie 2017. În postarea mea din 24 aprilie 2017 îl descriam pe domnul Bogdan Iana drept ”un inginer cu o bogată experiență si expertiză în administrarea resurselor limitate și liderul echipei care a organizat prima licitație de spectru din România în 2012”.

Plecarea domnului Bogdan Iana din ANCOM mă duce cu gândul la licitația de spectru pe care ANCOM ar trebui să o organzeze anul viitor pentru alocarea de spectru pentru tehnologia 5G (banda de 700MHz, 3.xGHz) și poate și restul de spectru nealocat (2x5MHz din banda de 800 MHz, etc.) și care este în pericol.

Îmi aduc aminte că pentru licitația de spectru din anul 2012 pregătirea a început mult mai devreme. Alocarea de spectru prin licitații a fost o ideie mai veche de a mea inspirat/fascinat de licitația ascendentă organizată de Paul Klemparrer în anul 2000 pentru guvernul britanic (US$7 miliarde/licență 3G!!!) și pentru care am luptat multă vreme. După venirea mea în ANCOM în 2009 i-am propus domnului Cătălin Marinescu ca următoarele alocări de spectru organizate de ANCOM să se facă prin licitații, iar dânsul a acceptat. Pentru planificarea și organizarea licitației de spectru din 2012 pregătirile au început din anul 2010 - studierea literaturii de specialitate, participarea la evenimente cu această tematică, organizarea de evenimente cu scopul de a promova în zona Balcanilor (prin grupul regional de lucru) alocarea de spectru prin licitații, evenimente la care am reusit să aduc experti în organizarea de licitatii de la NERA Consulting (Richard Marsden, Soren Sorensen, etc.).
Urmare a acestor pregătiri licitația a intrat in linie dreaptă în anul 2011 cu elaborarea documentției (o echipa numeroasa), hotărâri de guvern referitoare la spectru (eliberare, preț de pornire, etc.), consultarea publică a documentației, stabilire model licitație (inspirat, dacă imi aduc aminte, de o licitație organizată in Austria sau Elveția), testare licitație și training operatori, etc. Bogdan Iana a fost liderul și sufletul acestei echipe care a organizat prima licitație de spectru din România! 

Ce se poate întâmpla cu licitația de spectru de anul viitor dacă cel care au organizat-o pe cea din 2012 pleacă din ANCOM? Greu de spus dacă noua echipă care se va forma va avea timpul necesar și expertiza să pregătească licitația de spectru 5G, astfel că aceasta ar putea fi intârziată, deși fosta echipă a început pregătirile (documentația este gata).

marți, 2 mai 2017

Ordonanța ANCOM???

În anul 2009 Romania soluționa procedura de infringement deschisă de Comisia Europeană pentru desele schimbări ale conducerii autorității de reglementare a telecomunicatiilor noastre, fiind de acord cu o modalitate tripartită de control asupra autorității de reglementare - raportare către parlament, președintele autorității propus de guvern si validat de președintele țării. Ca urmare autoritatea națională trebuie să prezinte în fiecare an un raport parlamentului care îi aprobă activitatea și bugetul, celelate două forțe intervenind doar în cazul numirii unui nou președinte. Acest triumvirat venea sa pună capăt unei perioade în care autoritatea sub controlul guvernului și a parlamentului a fost supusă unui șir de presiuni politice soldate cu schimbări repetate ale conducerii si chiar a denumirii instituției. Abuzurile asupra autorității de reglementare din Romania au inspirat chiar și legislatia UE care avea sa consolideze pozitia conducătorilor autorităților de reglementare.

Noua ordonanță de urgență adoptată de  guvern joi 27 aprilie 2017 scoate președintele țării din acest proces de nominalizare a conducerii autorității de reglementare, numirea președintelui si a vicepresedintilor ANCOM făcându-se pe baza propunerii Guvernului de către cele doua camere ale Parlamentului reunite in sedință comuna, cu votul majoritatii deputatilor si senatorilor prezenți. Din păcate, nu cu votul majorității tututor deputaților și senatorilor! Adică se revine aproape de situația dinainte de 2009 (în plus apare validarea de către parlament), când guvernele au putut schimba când au vrut conducerea autorității. Și au făcut-o destul de des - în 2005 Ioan Smeeianu numit de PSD în 2002 era schimbat cu Dan Georgescu (PNL), în 2008 Dan Georgescu era înlocuit de Liviu Nistoran (PD) și în 2009 Liviu Nistoran era înlocuit de Cătălin Marinescu (PDL). La fiecare schimbare de conducere numele autorității era modificat - ANRC, ANRCTI, ANC și ANCOM - pentru ca în cazul recâștigării în justiției a postului pierdut (primii doi președinți demiși recâștigând postul) cel demis să nu mai poată fi angajat. Inventivitatea României în materie de schimbare a conducerii autorității ne-a adus procedura de infringement care avea să fie soluționată prin acordul ce consființea controlul tripartit asupra autorității și care a dus la o perioadă de 8 ani de relativă ”liniște” în care norocosul președinte Cătălin Marinescu a trebuit să aibă doar grija conducerii autorității și a avut astfel un mandat fără presiuni politice deosebite și cu rezultate foarte bune. Inventivitatea noastră în această speță avea să fie imortalizată în legislația europeană - directiva cadru 2002/21/EC modificată în dec 2009 la art 3 prin noul art. 3a, paragraful 2, fiind contribuția României la bunul mers al telecomunicațiilor Uniunii Europene.

Eliminarea președintelui României din procesul de numire at  președintelui ANCOM poate afecta grav nu numai procesul de selectie, dar poate deschide ușa unor abuzuri pentru care România a fost în procedură de infringement în anul 2009 și care s-a încheiat cu angajamentul că președintele autorității propus de guvern va fi validat de președintele țării. Se revine, astfel, prin ordonanța de urgență la controlul bipartit (guvern și parlament) asupra autorității de reglementare, periculos după cum ne-a arătat chiar experiența noastră. În plus față de anul 2009 apare parlamentul care prin cele doua camere reunite in sedinta comuna validează conducerea ANCOM cu votul majorității celor prezenți!. Dar, ce se întâmplă dacă un partid sau grup de partide dă guvernul și controlează parlamentul? Revenim la anii 2005-2009? Situația este mai periculoasă atunci când guvernul și parlamentul sunt controlate de același partid sau grup de partide, existând riscul numirii unor persoane neavenite. Mai mult, la schimbarea guvernului ne putem aștepta, și experiența României o arată cu prisosință, la schimbarea conducerii autorității.    

De această situție nu este străină președinția României. Mandatul lui Cătălin Marinescu la ANCOM a expirat la 1 aprilie 2015 astfel că acesta a funcționat peste doi ani așteptând să i se acorde un nou mandat, care i-a fost refuzat de președinție deși condiții erau (relații bune cu guvernul) iar prestația lui Cătălin Marinescu foarte bună îl recomanda pentru un nou mandat. Asupra acestui fapt am atenționat de mai multe ori public de circa un an și jumătate, fără ca să se întreprindă ceva. Refuzul președinției de a-i acorda un nou mandat l-au făcut pe Cătălin Marinescu să-și caute de lucru în altă parte (UIT), funcția de președinte ANCOM devenind vacantă astfel că actuala guvernare, ”expertă în ordonanțe de urgență”, a recurs la soluția cu ordonanță beneficiind și de o instituție prezidențială contemplativă.
În plus, se pare că președinția nu prea a înțeles impactul noii ordonanțe de urgență de vreme ce doamna Dobrovolschi, purtătorul de cuvânt al președinției, a vorbit doar de ”lipsă de transparență”. Mă tem că doamna Dobrovoschi nu a înțeles mare lucru din ordonanța în cauză: lipsa de transparență este ceva banal - ne-am obișnuit cu ea. Lucrurile sunt mult mai grave - se creează posibilitatea ca fiecare nou prim-ministru sprijinit de parlament să numească un nou președinte al autorității precum in anii 2005-2009. Adică, posibil un nou infringement!
Avem o instituție a președinției tot mai puțin reactivă (departe de a fi proactivă), tot mai depășită de situație.


Nu ne rămâne decât să ne rugăm celui de sus (din parlament, pentru că celui de sus de la Cotroceni ne rugăm degeaba), ca actuala guvernare să numească un profesionist (pregătire serioasă, experiență în conducere și în înțelegerea afacerii, experiență în telecomunicații, bun diplomat și comunicator, etc.) la conducerea ANCOM, capabil să ferească instituția de ”intemperiile” provocate de noua lege a salarizării și să o mențină la nivelul lăsat de predecesorul său spre binele ”telecomunicațiilor” românești și al economiei naționale. 

vineri, 28 aprilie 2017

ANCOM incotro?

ANCOM se afla intr-o situatie delicată, dacă nu dificilă care provine dintr-un cumul de factori. In primul rand legea salarizarii recent propusă include si salarizarea angajaților autoritătii nationale de reglementări desi aceasta NU se finanțeaza de la bugetul de stat, ci din fonduri atrase de la operatorii pieței pe care o monitorizează, conform recomandarilor Comisiei Europene. Directiva cadru 2002/21/EC prevede la art 3 ca autoritățile de reglementare sa aiba asigurată finanțare adecvată desfasurarii activitatii, plății unor eventuali consultanti si plăților necesare păstrarii unor angajati competenți si motivați. 




Cum nivelul salarizarii in telecomunicatii a fost mai tot timpul aproape dublu fata de salariul mediu net pe economie, in conformitate cu noua lege acestea se vor alinia economiei, adică reduse la aproape jumătate, facand dificila păstrarea competentelor pe o piata a fortei de munca dezechilibrata.

Noua lege ignora aceste realitati si de dragul uniformitatii sau in numele populismului pune in pericol functionarea unei autoritati care in ultimii ani si-a construit un prestigiu recunoscut nu numai pe plan intern de catre operatorii nostri, ci si pe plan international. O soluție pentru păstrarea celor mai buni specialiști ar fi încheierea cu aceștia (PFA, ..) a unor contracte cu valoarea salariului actual, dar soluția nu s-ar putea aplica pentru toți. O altă soluție ar fi tot externalizarea - contracte cu consultanții, adică mai mulți bani cheltuiți.
ANCOM cu salarii mult mai mici decât piața telecomunicațiilor nu va mai fi la fel de eficient, pentru că cei mai buni dintre angajați vor pleca - la operatori, de exemplu. Iar cei rămași nu vor putea face față, nu vor fi motivați, ... Este dificil de arbitrat corect o competiţie având o stare socială inferioară celor pe care trebuie să îi monitorizezi
Cu siguranță că situația din România va ajunge subiect de discuție la Comisia Europaană și BEREC.

O a doua problema care, colac peste pupăza, vine sa ingreuneze situatia este vacantarea postului de presedinte al autoritatii. Domnul Catalin Marinescu, primul presedinte ANCOM care isi ducea la bun sfarsit un mandat complet si chiar mai mult, isi anunta demisia in luna martie dand timp decidentilor sa aleaga si sa numeasca un nou presedinte ANCOM. Ei bine la peste o luna de la anunt ANCOM se afla in situatia de a nu avea un presedinte, care este si ordonator de credite, astfel ca nu se pot face plati. Nici de salarii!
Este evident că ANCOM are nevoie urgentă de un președinte și nu de unul oarecare, ci de unul în stare să lupte pentru a împiedica ”prăbușirea” ANCOM, anunțată prin noua lege salarizării. Are nevoie de un președinte capabil să-l convingă primul ministru că ANCOM nu trebuie inclus în noua lege a salarizării. Iar cel mai indicat pentru a prelua acest rol pare a fi Alexandru Petrescu, propus acum un an să-l înlocuiască pe Cătălin Marinescu și actualmente membru în guvernul României. Dânsul poate avea un dialog direct cu colegii de guvern - ministrul muncii, inițiatorul legii și primul ministru și îi poate convinge să evite o mare greșeală care ar putea pune în pericol o industrie cu venituri de circa 4 miliarde euro, dar cu impact deosebit asupra dezvoltării economiei naționale. În plus are și expertiza și experiența necesară - pregătire, o bună înțelegere a afacerilor, experiență în conducere, bun communicator, …
Un președinte slab, fără putere de convingere și fără expertiza necesară, ar fi fatal pentru autoritate - va duce la pierderea celor mai valoroși specialiști, la decăderea autorității naționale ANCOM, la probleme ale pieței și economiei.


În fine, al treilea factor, despre care voi scrie și separat, îl constituie eliminarea președintelui României din procesul de numire a președintelui ANCOM, care poate afecta grav nu numai procesul de selectie, dar poate deschide ușa unor abuzuri pentru care România a fost în procedură de infringement în anul 2009 și care s-a încheiat cu angajamentul că președintele autorității va fi propus de guvern și numit de președintele țării.  

luni, 24 aprilie 2017

În atenția domnului președinte Klaus Johannis,
În atenția domnului prim ministru Sorin Grindeanu

Noul președinte ANCOM ???

Nu știm încă cine este noul președinte ANCOM deși postul este vacant începând de astazi, iar fostul președinte, Cătălin Marinescu, a anunțat din timp intenția de a demisiona. Timp a fost, peste o lună, sa se fi nominalizat un nou președinte ANCOM, dar cu toate acestea la momentul vacantării postului nu a fost anunțat niciun nume.
Domnule prim-ministru Sorin Grindeanu și fost ministru al telecomunicațiilor ar fi trebuit să nominalizai o persoană, de preferință bun cunoscător al telecomunicațiilor ca afacere si tehnologie, etc. care să fie apoi trimisă spre validare președintelui țării.
Domnule președinte Klaus Johannis vă amintesc că în spriltul ”lucrului bine făcut” ar fi trebuit să semnați numirea unui nou președinte ANCOM în intervalul scurs de la anunțarea demisiei.
Iar pentru a veni în ajutor, imediat după anunțarea demisiei domnului Cătălin Marinescu, am și făcut o propunere pentru funcția de președinte ANCOM - Alexandru Petrescu, fost director Poșta Română și fost candidat la funcția de președinte ANCOM acum circa un an când se punea problema înlocuirii domnului Cătălin Marinescu, actualmente ministru. .
Iar dacă a fost prea puțin o propunere mai adaug încă două cu speranța că procesul de nominalizare se va accelera. Ambii sunt din ANCOM cu o îndelungată experiență în telecomunicații:
- Bogdan Iana, inginer cu o bogată experiență si expertiză în administrarea resurselor limitate și liderul echipei care a organizat prima licitație de spectru din România în 2012
- Eduard Lovin, inginer cu bogată experiență și expertiză în reglementare cu un rol important în încercarea de resuscitare a proiectului RoNet

Domnilor decidenți, vă rog să decideți și să nominalizați cât mai repede un președinte pentru ANCOM, autoritate care administreaza o industrie cu venituri de circa 4 miliarde euro.pe an și cu o contribuție deosebită la progresul economiei naționale.  

miercuri, 12 aprilie 2017

Un mandat pentru noul președinte ANCOM

În 24 aprilie 2015 își va termina activitatea la ANCOM Marius Cătălin Marinescu, primul președinte al autorității naționale de reglementare a telecomunicațiilor care a dus la bun sfârșit un mandat complet de șase ani. Ceilalți președinți au avut mandate întrerupte de intervenții politice brutale, care au dus și la atenționări din partea Comisiei Europene și chiar au inspirat consolidarea prin legislație a puterii președinților autorităților de reglementare a telecomunicațiilor din UE, astfel că președintele Cătălin Marinescu a putut rezista un mandat întreg. Și încă doi ani în plus!

Mandatul de șase ani este prea lung. Șase ani sunt cam mulți pentru a ține motivat președintele unei autorități care monitorizează o industrie cu venituri de circa €4 miliarde. Un mandat mai scurt, de 4 sau 5 ani, ar putea ține mult mai motivat președintele, care având posibilitatea și al unui al doilea mandat ar putea totaliza 8 sau 10 ani la conducerea autorității.

Dacă durata mandatului președintelui ANCOM ar trebui micșorată, salariul acestuia ar trebui mărit. Mult! Președintele ANCOM ar trebui remunerat corespunzător activității și, mai ales, nivelului salarizării pieței pe care o monitorizează cu un salariu aproape de vârful și nu de media salariului din telecomunicații. Potrivit Ziarului Financiar din 28 martie 2017, președintele Cătalin Marinescu a câştigat în anul 2015, în medie, 4.693 lei/lună, de peste 3 ori mai puțin decât directorii executivi din subordinea sa. Limitarea salariului s-a făcut din considerente demagogice și este nemotivantă pentru conducătorul unei instituții finanțată de către piață, pentru cel ce ar trebui să monitorizeze o piață cu venituri de €4 miliarde și în care salariul mediu este dublul salariului mediu pe economie.

Cum ar trebui să fie condusă ANCOM? ANCOM ar trebui să aibă un președinte bun cunoscător al pieței, al telecomunicațiilor ca afacere și ca tehnologie, un bun mediator, un bun diplomat  și un bun comunicator. Să aibă și un vicepreședinte, care să preia atribuțiile acestuia la nevoie. Să menționăm că în mandatul președintelui Cătălin Marinescu au fost prevăzute două poziții de vicepreședinte, neocupate pe întreaga durată a mandatului, fără a fi afectată buna funcționare a autorității. Dat fiind puternicul impact al comunicațiilor electronice asupra economiei naționale, președintele și vicepreședintele ANCOM ar trebui aleși în urma unui concurs de competențe, în care fiecare candidat să-și prezinte public strategia.

Care ar putea fi mandatul noului președinte ANCOM?
1. Să dezvolte sau măcar să mențină competiția, păstrând numărul de (mari) competitori pe piață, stimulând cote de piață cât mai egale, încercând să atragă noi competitori, ca de exemplu operatorii de rețele mobile virtuale. Până în martie 2015 România era una dintre puținele țări din UE care nu avea operatori de rețele mobile virtuale. Noroc cu Lycamobile, operator cu prezență globală, și cu eforturile sale, care au scos România de pe lista rușinii, a țărilor fără operatori de rețele mobile virtuale. Deocamdată Lycamobile este singurul operator, iar noul președinte ar trebui să stimuleze intrarea de noi operatori (din țară, sau fără a aparține unor mari companii internaționale) printr-o reglementare stimulativă.
În noul mandat, ANCOM s-ar putea întâlnii cu tendințe mult mai puternice de consolidare a pieței sub diverse forme - achiziții, fuziuni, partajare rețele, parteneriate, externalizare de activități, etc. astfel că menținerea unei piețe competitive va fi o sarcină foarte importantă, poate cea mai importantă. Unele parteneriate (partajarea de rețele, ...) pot dezavantaja operatorii care nu sunt parte, iar reglementarea devine foarte importantă.  
Tot pentru stimularea competiție, ANCOM, ar trebui să accelereze punerea pe costuri a tarifelor de terminare în rețelele mobile pentru ca până în anul 2020 acestea să dispară. Din anul 2014 tarifele de terminare în rețelele mobile din România nu s-au mai modificat ajungând, din nou, aprope de media UE! Fără tarife de terminare în rețele mobile vom avea o competiție mai echilibrată. Apoi, telefonia fixă, sau operatorii mai mici nu vor mai subvenționa telefonia mobilă, iar penetrarea telefonelor mobile ar putea scădea spre 100%, adică românii să nu mai fie nevoiți să aibă în buzunare două sau chiar trei telefoane mobile conectate în diferite rețele pentru a evita taxele vamale impuse de marii operatorii de telefonie mobilă. În felul acesta societatea noastră ar plăti cât trebuie pentru serviciile de comunicații electronice.
Pe termen scurt noul președinte ANCOM ar trebui să aibă în vedere licențierea tehnologiei 5G. Un obiectiv imediat ar fi desemnarea unui oraș (Alba Iulia, de exemplu) și alocarea unei benzi de frecvențe (3,x GHz?)) pentru ca, în conformitate cu planul de acțiune 5G al Comisiei Europene, să putem avea în România un prim experiment 5G anul viitor. Apoi, ar urma planificarea și organizarea licitației de spectru pentru licențe 5G astfel încât serviciile bazate pe această tehnologie să poată fi oferite comercial din anul 2020.
2. Să protejeze românul utilzator al serviciilor de comunicații electronice, prin tarife la nivelul puterii sale de cumpărare. Aceasta înseamnă tarife de terminare în rețelele mobile bazate pe costurile unui operator eficient, dar și tarife care să permită convorbiri și în alte rețele la prețuri rezonabile astfel ca românul să aibă în buzunar doar un singur telefon mobil. Dispariția tarifelor de roaming internațional de la 15 iunie 2017 ar putea produce un mic șoc în tarifele interne, (rebalansare?), iar procesul ar trebui monitorizat cu atenție pentru ca societatea să nu plătească mai mult decât ar trebui pentru serviciile de comunicații mobile.
Noua conducere ANCOM ar trebui să ia măsuri care să mărească libertatea de mișcare și puterea de negociere a românului utilizator de servicii de comunicații electronice. În primul rând ar trebui să interzică vânzarea telefoanelor mobile codate. Cel puțin doi operatori de telefonie mobilă oferă telefoane codate în reţelele proprii astfel că nu pot fi folosite în alte reţele fără a fi decodate. Iar decodarea nu se face întotdeauna gratis! De ce telefonul mobil cumpărat cu plata în rate în cadrul unui abonament pe unu sau doi ani este codat? O casă cumpărată cu plata în rate nu este “codată” - se poate folosi cum se doreşte: proprietarul poate locui in ea, o poate închiria sau vinde. Pe când la un telefon mobil cumpărat in rate (cu contract care prevede obligaţii) nu există deplinătatea uzufructului: eşti obligat sa-l foloseşti numai intr-o reţea, deşi este al tău. La telefonia fixă niciun operator care oferă telefoane nu le codează. De ce operatorii mobili trebuie să cheltuiască în plus pentru a coda telefonul şi a limita astfel folosirea unui produs pe care consumatorul îl plateşte integral pe durata contractului? Apoi, tarifele NU ar mai trebui să fie denominate in Euro, deoarece moneda naţională este leul, contabilitatea în România se ţine in lei, iar românii, consumatori ai serviciilor de telecomunicaţii, au salariile denominate (preponderent) în lei și sunt plătiţi in lei. Merele, ceapa, roşiile, chiar şi cele importate, au preţuri în lei. De ce unii operatori denominează tarifele în Euro făcând imprevizibile uneori cheltuielile cu telecomunicaţiile mai ales în perioade de turbulenţă a pieţelor valutare și trecând astfel riscul valutar în seama românilor utilizatori ai serviciilor de telecomunicații? Pachetul de reglementări al Comisiei Europene din dec. 2009, printre altele, limita durata contractelor pe care le oferă operatorii de telecomunicaţii la 24 luni, dar prevedea şi faptul că operatorii trebuie să ofere consumatorilor şi contracte cu o durată maximă de 12 luni. Și noul pachet de reglementări susține micșorarea duratei contractelor la un an. La noi, operatorii oferă, preponderent, contracte cu durata de doi ani, fapt ce limiteaza libertatea de mișcare a utilizatorilor finali, astfel ca în noul mandat contractele cu durata de un an ar trebui să fie preponderente. Toate acestea influenţează mobilitatea şi capacitatea de alegere şi decizie a consumatorului, care se vede limitat de multe ori în alegerea pe care trebuie să o facă şi care plăteşte mai mult decât ar trebui. Noul mandat ar trebui să conducă la un utilizator român mult mai mobil, cu putere de negociere sporită și, implicit, la o competiție sporită (calitate, tarifare) în păstrarea clienților.
3. Să contribuie la creșterea telecomunicațiilor și implicit a economiei naționale, la transformarea digitală a României, stimulând investițiile în rețele de mare viteză care să conecteze toți românii și întreaga Românie inteligentă și digitală, ușurând astfel dezvoltarea afacerilor în toate regiunile țării și realizând o relație facilă și prietenoasă a cetățeanului cu administrația de stat, un sistem de învățământ, cultură, sănătate, etc. modern și eficace.
Pentru aceasta, în noul mandat ar trebui introdus accesul de mare viteză în sfera serviciului universal. Introducerea accesului de mare viteză în sfera serviciului universal, corelat cu stimularea adopției, va contribui la creșterea utilizării internetului în România, adică la scăderea decalajului față de restul țărilor UE și la creșterea economică a țării.  
4. Să mențină prestigiul României pe plan internațional, prestigiu cucerit în cei 8 ani de mandat al președintelui Cătălin Marinescu. România prin ANCOM se bucură de recunoaștere internațională nu numai în zona noastră (grupul regional http://www.ancom.org.ro/en/cee-regional-working-group-_4968 fondat la inițiativa noastră, ..) dar și în Europa prin poziții de conducere în diferite organisme. Participarea României, prin ANCOM, la viața telecomunicațiilor UE a încetat a mai fi una pasivă, de spectator la evenimentele de specialitate, devenind una activă prin implicarea în procesul decizional, prin poziții de conducere. 

O autoritate autoritară, independentă, capabilă să realizeze o reglementare predictibilă și echidistantă sunt stimuli pentru investiții în rețele de nouă generație și mare viteză și pentru competiție în interes național, contribuind și la dezvoltarea economică a țării. La finalul mandatului noului președinte ar trebui să avem o Românie digitală, în care utilizarea internetului fix să ajungă aproape de media UE, contribuind astfel și la creșterea PIBului țării.